Tir
Definitie, sens si explicatie
1Tir1 substantiv neutru
1. Ramura sportiva practica cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri si calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la tinta.
2. Felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul spre tinta.
Arma cu tir lung.
3. Tragere la tinta in procesul de instruire militara. – Din franceza Tir.
1. Ramura sportiva practica cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri si calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la tinta.
2. Felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul spre tinta.
Arma cu tir lung.
3. Tragere la tinta in procesul de instruire militara. – Din franceza Tir.
2Tir2, tiruri, substantiv neutru Autocamion de mare tonaj pentru transportul international de marfuri. – Din initialele T[ransport] I[nternational] R[utier].
3Tir substantiv neutru, plural tiruri
4Tir -uri n. 1) Gen de sport constand din probe de tragere la tinta (cu pistolul, cu arma sau cu arcul). 2) Loc unde se fac exercitii de tragere la tinta. /<fr. tir
5Tir substantiv neutru
1. Sportul tragerii la tinta cu arcul, arbaleta ori cu o arma de foc sau cu aer comprimat.
2. Felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul. [< franceza tir].
1. Sportul tragerii la tinta cu arcul, arbaleta ori cu o arma de foc sau cu aer comprimat.
2. Felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul. [< franceza tir].
6Tir1 substantiv neutru
1. tragere (la tinta) cu o arma de foc.
2. sportul tragerii la tinta. (< franceza tir)
1. tragere (la tinta) cu o arma de foc.
2. sportul tragerii la tinta. (< franceza tir)
7Tir2 substantiv neutru autocamion de mare tonaj pentru transportul international de marfuri. (< t/ransport/ + i/nternational/ + r/utier/)
8Tir (-ruri), substantiv neutru – Tragere cu arma.
Franceza tir. – Derivat tiraj, substantiv neutru, din franceza tirage; tiralior, substantiv masculin, din franceza tirailleur.
Tira, substantiv feminin (Arg., sleahta, banda de hoti) pare sa aiba aceeasi origine, conform franceza tire „pungasie”.
Franceza tir. – Derivat tiraj, substantiv neutru, din franceza tirage; tiralior, substantiv masculin, din franceza tirailleur.
Tira, substantiv feminin (Arg., sleahta, banda de hoti) pare sa aiba aceeasi origine, conform franceza tire „pungasie”.
9Tir adverb – Asa, bine (se foloseste in corelatie cu el insusi: tir ... tir, cum ... asa si).
Sb. ter „si” (Tiktin).
Sb. ter „si” (Tiktin).