Satir
Definitie, sens si explicatie
1Satir, satiri, substantiv masculin Fiecare dintre divinitatile rustice din mitologia greaca, reprezentata printr-o fiinta cu corp omenesc acoperita cu par, cu coarne si picioare de tap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic si desfranat. [Accentuat si: satir] – Din franceza Satyre, limba latina Satyrus.
2Satir substantiv masculin, plural satiri
3Satir -i m. 1) (in mitologia greaca) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru paros, cu coarne mici, urechi mari si ascutite si cu picioare de cal sau de tap, personificand brutalitatea. 2) fig.
Persoana cinica si desfranata. /<lat.
Satyrus, limba neogreaca: satyros, limba franceza: satyre, limba germana Satyr
Persoana cinica si desfranata. /<lat.
Satyrus, limba neogreaca: satyros, limba franceza: satyre, limba germana Satyr
4Satir substantiv masculin (Mit.) Divinitate a padurilor imaginata cu o fata bestiala, cu corpul paros, cu picioare si coarne de tap. ♦ (Figurat) Om desfranat, libidinos; cinic. [Accentuat si satir. / < franceza satyre, limba latina satyrus, limba greaca (veche) satyros].
5Satir substantiv masculin
1. (mitologie) divinitate secundara, imaginata ca un monstru cu corpul paros, cu picioare si coarne de tap. ♦ reprezentare plastica a unei asemenea divinitati.
2. (figurativ) om desfranat, libidinos. (< franceza satyre, limba latina satyrus, limba greaca (veche) satyros)
1. (mitologie) divinitate secundara, imaginata ca un monstru cu corpul paros, cu picioare si coarne de tap. ♦ reprezentare plastica a unei asemenea divinitati.
2. (figurativ) om desfranat, libidinos. (< franceza satyre, limba latina satyrus, limba greaca (veche) satyros)