Potir
Definitie, sens si explicatie
1Potir, potire, substantiv neutru
1. Cupa de metal (pretios) cu gura larga (si cu marginile rasfrante); prin extensiune continutul acestei cupe. ♦ Prin specializare: Pahar de aur sau de argint, cu picior, in care se pastreaza cuminecatura la biserica.
2. P. anal.
Parte a unei flori alcatuita din corola si caliciu. – Din limba slava (veche) Potirĩ.
1. Cupa de metal (pretios) cu gura larga (si cu marginile rasfrante); prin extensiune continutul acestei cupe. ♦ Prin specializare: Pahar de aur sau de argint, cu picior, in care se pastreaza cuminecatura la biserica.
2. P. anal.
Parte a unei flori alcatuita din corola si caliciu. – Din limba slava (veche) Potirĩ.
2Potir substantiv (Termen Bisericesc) caliciu, cupa, (invechit) scafarlie. (- este un vas liturgic.)
3Potir substantiv neutru, plural potire
4Potir -e n. 1) Pahar de metal pretios, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul acestui pahar. 3) bis.
Cupa de aur sau de argint, folosita pentru pastrarea cuminecaturii. 4) bot.
Învelis floral alcatuit din caliciu si corola; periant. /<sl. potiri
Cupa de aur sau de argint, folosita pentru pastrarea cuminecaturii. 4) bot.
Învelis floral alcatuit din caliciu si corola; periant. /<sl. potiri
5Potir (potire), substantiv neutru – Caliciu. – Mr. putir.
Mgr. ποτήριον in parte prin intermediul limba slava (veche) potiri (Cihac, Ii, 690; Murnu 47), conform limba albaneza, bulgara, limba rusa potir, limba sarba:, cr. putir.
Mgr. ποτήριον in parte prin intermediul limba slava (veche) potiri (Cihac, Ii, 690; Murnu 47), conform limba albaneza, bulgara, limba rusa potir, limba sarba:, cr. putir.