Decent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Decént, -ă, decenti, -te, adjectiv Cuviincios, pudic. – Din franceza Decent, limba latina Decens, -ntis.
2Decent antonim: indecent, necuviincios, impertinent, insolent, nerusinat, obraznic
3Decént, -ă adjectiv
1. cuviincios; reverentios, plin de decenta.
2. pudic, rusinos. (< franceza decent, limba latina decens)
1. cuviincios; reverentios, plin de decenta.
2. pudic, rusinos. (< franceza decent, limba latina decens)
4Decént adjectiv
1. verifica cuvantul: politicos.
2. pudic, rusinos, sfios. (O comportare -.)
3. acceptabil, onorabil. (Duce o viata -.)
1. verifica cuvantul: politicos.
2. pudic, rusinos, sfios. (O comportare -.)
3. acceptabil, onorabil. (Duce o viata -.)
5Decent adjectiv m., plural decenti; f. singular decenta, plural decente
6Decént -ta (-ti, -te) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care este in conformitate cu decenta; plin de decenta; cuviincios. /<fr. decent, lat. decens, -ntis
7Decént, -ă adjectiv Cuviincios. [Conform: franceza decent, limba latina decens].
8Decent (ta), adjectiv – Cuviincios, pudic.
Franceza decent. – Derivat (din franceza) indecent, adjectiv ; decenta, substantiv feminin; indecenta, substantiv feminin
Franceza decent. – Derivat (din franceza) indecent, adjectiv ; decenta, substantiv feminin; indecenta, substantiv feminin