Decență
Definitie, sens si explicatie
1Decénță substantiv feminin Respect al bunelor moravuri, buna-cuviinta; pudoare. – Din franceza Decence, limba latina Decens.
2Decenta antonim: indecenta
3Decénță substantiv feminin respect pentru bunele moravuri; buna-cuviinta; pudoare. (< franceza decence, limba latina decentia)
4Decénță substantiv
1. verifica cuvantul: politete.
2. verifica cuvantul: buna-cuviinta.
1. verifica cuvantul: politete.
2. verifica cuvantul: buna-cuviinta.
5Decenta substantiv feminin, g.-d. art. decentei
6Decénță f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de buna purtare, a convenientelor si a moralei; buna-cuviinta. 2) Comportare care vadeste o asemenea atitudine. [G.-d. Decentei] /<fr. decence, lat. decentia
7Decénță substantiv feminin Buna-cuviinta; pudoare. [Conform: franceza decence, limba latina decentia].