1
Decurge, persoana 3 decurge, verb III.
Intranzitiv
1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în...
2. A se petrece, a se desfășura. – De4 + curge (după franceză decouler).
Intranzitiv
1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în...
2. A se petrece, a se desfășura. – De4 + curge (după franceză decouler).
DEX – dicționarul explicativ
2
A decurge persoana 3 Decurge intranzitiv 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reieși. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-și urma cursul; a se desfășura; a evolua. /de + a curge
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Decurge verb III. intranzitiv
1. A rezulta, a deriva...
2. A se desfășura. [Prezent indicativ decurg. / < de- + Curge, după franceză decouler, italiană decorrere].
1. A rezulta, a deriva...
2. A se desfășura. [Prezent indicativ decurg. / < de- + Curge, după franceză decouler, italiană decorrere].
DN – dicționar de neologisme
4
Decurge verb intranzitiv
1. a rezulta din...
2. a se desfășura. (după franceză decouler)
1. a rezulta din...
2. a se desfășura. (după franceză decouler)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Decurge verb, indicativ prezent 3 singular decurge
DOOM – dicționarul ortografic