Urma
Definitie, sens si explicatie
1Urma, urmez, verb I.
1. Tranzitiv si instranzitiv A merge in urma cuiva; prin extensiune a pleca impreuna cu cineva, a insoti. ♦ Tranzitiv A fi alaturi de cineva (intr-o actiune).
2. Tranzitiv A merge inainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranzitiv si instranzitiv A respecta o anumita indicatie primita, a se conduce dupa..., a proceda conform cu...; a se conforma.
3. Tranzitiv si instranzitiv A frecventa o forma de invatamant.
4. Tranzitiv si instranzitiv A veni, in timp, dupa cineva sau ceva (luandu-i locul); a succeda. ♦ Intranzitiv A succeda cuiva intr-un post, intr-o demnitate; a inlocui pe cineva. ♦ Intranzitiv A-si avea locul dupa cineva sau ceva intr-o ierarhie.
5. Tranzitiv si instranzitiv A duce mai departe un lucru inceput; a continua. ♦ Prin specializare: A continua vorba inceputa, textul inceput; a spune sau a scrie mai departe.
6. Intranzitiv A avea loc, a se produce, a se indeplini (dupa...). ♦ A rezulta, a insemna.
7. Tranzitiv (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din Urma.
1. Tranzitiv si instranzitiv A merge in urma cuiva; prin extensiune a pleca impreuna cu cineva, a insoti. ♦ Tranzitiv A fi alaturi de cineva (intr-o actiune).
2. Tranzitiv A merge inainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranzitiv si instranzitiv A respecta o anumita indicatie primita, a se conduce dupa..., a proceda conform cu...; a se conforma.
3. Tranzitiv si instranzitiv A frecventa o forma de invatamant.
4. Tranzitiv si instranzitiv A veni, in timp, dupa cineva sau ceva (luandu-i locul); a succeda. ♦ Intranzitiv A succeda cuiva intr-un post, intr-o demnitate; a inlocui pe cineva. ♦ Intranzitiv A-si avea locul dupa cineva sau ceva intr-o ierarhie.
5. Tranzitiv si instranzitiv A duce mai departe un lucru inceput; a continua. ♦ Prin specializare: A continua vorba inceputa, textul inceput; a spune sau a scrie mai departe.
6. Intranzitiv A avea loc, a se produce, a se indeplini (dupa...). ♦ A rezulta, a insemna.
7. Tranzitiv (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din Urma.
2A urma antonim: a preceda
3Urma verb
1. (invechit) a sledi. (L-au - cu totii.)
2. verifica cuvantul: insoti.
3. verifica cuvantul: perinda.
4. verifica cuvantul: continua.
5. verifica cuvantul: trebui.
6. a se insira, a se insirui, a se perinda, a se randui, a se succeda. (Zilele - unele dupa altele.)
7. a-i succeda. (I-a - in functie.)
8. verifica cuvantul: studia.
9. verifica cuvantul: frecventa.
10. verifica cuvantul: rezulta.
11. verifica cuvantul: decurge.
12. verifica cuvantul: conforma.
13. verifica cuvantul: respecta.
1. (invechit) a sledi. (L-au - cu totii.)
2. verifica cuvantul: insoti.
3. verifica cuvantul: perinda.
4. verifica cuvantul: continua.
5. verifica cuvantul: trebui.
6. a se insira, a se insirui, a se perinda, a se randui, a se succeda. (Zilele - unele dupa altele.)
7. a-i succeda. (I-a - in functie.)
8. verifica cuvantul: studia.
9. verifica cuvantul: frecventa.
10. verifica cuvantul: rezulta.
11. verifica cuvantul: decurge.
12. verifica cuvantul: conforma.
13. verifica cuvantul: respecta.
4Urma verb, indicativ prezent 1 singular urmez, 3 singular si plural urmeaza
5A urma -ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. - drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. - cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). -eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a -at in postul de prim-ministru.
2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). - dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i - unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata -eaza duminica. ♢ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. -eaza sa plece. /Din urma
2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). - dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i - unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata -eaza duminica. ♢ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. -eaza sa plece. /Din urma