Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Urma

1 * Cuvantul cu diacritice: urmá
Cuvantul fara diacritice: urma

Definitie: URMA, urmez, verb I. 1. Tranzitiv și instranzitiv A merge în urma cuiva; prin extensiune a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ Tranzitiv A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. Tranzitiv A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranzitiv și instranzitiv A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma. 3. Tranzitiv și instranzitiv A frecventa o formă de învățământ. 4. Tranzitiv și instranzitiv A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ Intranzitiv A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ Intranzitiv A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. Tranzitiv și instranzitiv A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦ Prin specializare: A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. 6. Intranzitiv A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna. 7. Tranzitiv (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din urmă.

2 * Cuvantul cu diacritice: a urma
Cuvantul fara diacritice: urma

Definitie: A urma antonim: a preceda

3 * Cuvantul cu diacritice: urmá
Cuvantul fara diacritice: urma

Definitie: URMA verb 1. (învechit) a sledi. (L-au - cu toții.) 2. verifica cuvantul: însoți. 3. verifica cuvantul: perinda. 4. verifica cuvantul: continua. 5. verifica cuvantul: trebui. 6. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a se succeda. (Zilele - unele după altele.) 7. a-i succeda. (I-a - în funcție.) 8. verifica cuvantul: studia. 9. verifica cuvantul: frecventa. 10. verifica cuvantul: rezulta. 11. verifica cuvantul: decurge. 12. verifica cuvantul: conforma. 13. verifica cuvantul: respecta.

4 * Cuvantul cu diacritice: urmá
Cuvantul fara diacritice: urma

Definitie: urma verb, indicativ prezent 1 singular urmez, 3 singular și plural urmează

5 * Cuvantul cu diacritice: a urmá -éz
Cuvantul fara diacritice: urma

Definitie: A URMA -ez 1. tranz. 1) și fig. (ființe) A însoți mergând în urmă. 2) (indici ai direcției) A ține fără abatere. - drumul. 3) (indicații, recomandări, sfaturi) A respecta, având ca orientare. 4) (în îmbinări cu substantive care indică un domeniu sau o formă de învățământ) A frecventa făcând studii. - cursuri de filologie. 5) (acțiuni începute mai înainte) A desfășura în continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propoziții completive) A decurge în mod firesc; a reieși; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propoziții subiective) A impune ca ceva necesar (rezultând din anumite premise). -ează să susțină examenele. 8) A succeda, luând locul. L-a -at în postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urmă (după cineva sau după ceva). - după trăsură. 2) (construit cu dativul) A succeda într-o funcție (cuiva). A-i - unui șef de secție. 3) A succeda în timp sau în spațiu. După sâmbătă -ează duminică. ♢ Va urma formulă care se scrie la sfârșitul unui fragment dintr-un text pentru a indica că va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligația; a trebui. -ează să plece. /Din urmă