Deda
Definitie, sens si explicatie
1Deda, dedau, verb I. Reflexiv
1. A se deprinde, a se obisnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obisnui cu fapte rele; a se naravi. – Din limba latina Dedere (dupa da2).
1. A se deprinde, a se obisnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obisnui cu fapte rele; a se naravi. – Din limba latina Dedere (dupa da2).
2Deda verb reflexiv
1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda.
2. a se consacra, a se dedica. ♢ a se naravi. (< limba latina dedere)
1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda.
2. a se consacra, a se dedica. ♢ a se naravi. (< limba latina dedere)
3Deda verb verifica cuvantul: consacra, darui, dedica, destina, devota, harazi, inchina.
4Deda verb verifica cuvantul: aclimatiza.
5Deda verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural dedau; conj. prezent 3 singular si plural dedea
6A se deda ma -u intranzitiv 1) A se da din obisnuinta. 2) A prinde pofta de ceva (rau); a se naravi. /<lat. dedere
7Deda verb I. reflexiv
1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se naravi. [Conform: limba latina dedere, dupa Da].
1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se naravi. [Conform: limba latina dedere, dupa Da].
8Deda (dedau, dedat), verb –
1. A se dedica, a se consacra. –
2. A se obisnui, a se familiariza.
Origine incerta.
Se considera in general ca reprezentant direct al limba latina dedĕre, prin intermediul unei varianta vulg. *dedāre (Puscariu 493; Candrea-dens., 472; Rew 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este insa atestat uzul sau popular, sau anterior secolul Xix.
Dupa Tiktin si Scriban, ar fi formatie neol., pe baza lui da.
Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curind prima opinie.
1. A se dedica, a se consacra. –
2. A se obisnui, a se familiariza.
Origine incerta.
Se considera in general ca reprezentant direct al limba latina dedĕre, prin intermediul unei varianta vulg. *dedāre (Puscariu 493; Candrea-dens., 472; Rew 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este insa atestat uzul sau popular, sau anterior secolul Xix.
Dupa Tiktin si Scriban, ar fi formatie neol., pe baza lui da.
Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curind prima opinie.