Deplin -ă
Definitie, sens si explicatie
1Deplin, -ă, deplini, -e, adjectiv , adverb
1. Adjectiv Întreg, complet2 (1); desavarsit, perfect.
2. Adv.
De tot, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. (Popular) Asa cum trebuie, cum se cuvine.
Face slujba deplin. – De4 + Plin.
1. Adjectiv Întreg, complet2 (1); desavarsit, perfect.
2. Adv.
De tot, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. (Popular) Asa cum trebuie, cum se cuvine.
Face slujba deplin. – De4 + Plin.
2Deplin adjectiv
1. verifica cuvantul: implinit.
2. verifica cuvantul: total.
3. verifica cuvantul: absolut.
4. complet, integral, intreg, total, (livresc) plenar, (invechit) cumplit. (Multumire, realizare -.)
5. verifica cuvantul: nemarginit.
1. verifica cuvantul: implinit.
2. verifica cuvantul: total.
3. verifica cuvantul: absolut.
4. complet, integral, intreg, total, (livresc) plenar, (invechit) cumplit. (Multumire, realizare -.)
5. verifica cuvantul: nemarginit.
3Deplin adjectiv m. (silabe -plin), plural deplini; f. singular deplina, plural depline
4Deplin2 adverb În intregime; cu desavarsire; de tot; complet. Pe - vindecat. /de + plin
5Deplin1 -a (-i, -e) 1) Care include toate elementele necesare; desavarsit; total; complet; intreg. Putere -a. 2) figurativ Care este cat se poate de mare; total. /de + plin