Deplange
Definitie, sens si explicatie
1Deplấnge, deplấng, verb Iii.
Tranzitiv A simti mila, parere de rau fata de cineva sau de ceva; a gasi, a socoti pe cineva vrednic de compatimire; a deplora. [Perf. substantiv deplansei, part, deplấns] – De4 + Plange (dupa franceza deplorer).
Tranzitiv A simti mila, parere de rau fata de cineva sau de ceva; a gasi, a socoti pe cineva vrednic de compatimire; a deplora. [Perf. substantiv deplansei, part, deplấns] – De4 + Plange (dupa franceza deplorer).
2Deplâ'nge verb tr. a plange, a jeli, a compatimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (dupa franceza deplorer)
3Deplânge verb verifica cuvantul: compatimi.
4Deplange verb (silabe -plan-) → plange
5A Deplânge deplang tranzitiv (oameni, situatii, destine etcetera) A trata cu compasiune; a compatimi; a deplora; a jeli; a caina. /de + a plange.
6Deplânge verb Iii. tr.
A plange, a jeli, a compatimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplang. / < de- + Plange, dupa franceza deplorer].
A plange, a jeli, a compatimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplang. / < de- + Plange, dupa franceza deplorer].