Desfătui
Definitie, sens si explicatie
1Desfătui, desfatuiesc, verb Iv.
Tranzitiv (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate, a opri de la... – Des1- + Sfatui (dupa franceza deconseiller).
Tranzitiv (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate, a opri de la... – Des1- + Sfatui (dupa franceza deconseiller).
2Desfătui verb (invechit) a desconsilia, a despovatui, a dezmanta. (L-a - sa procedeze asa cum inten-tiona.)
3Desfatui verb (silabe mf. -sfa-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural desfatuiesc, imperfect 3 singular desfatuia; conj. prezent 3 singular si plural desfatuiasca
4A desfătui -iesc tranzitiv (persoane) A sfatui sa renunte (la o intentie); a disuada. [Silabe -tu-i] /des- + a sfatui