Desface
Definitie, sens si explicatie
1Desface, desfac, verb Iii.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) descompune in partile componente. ♦ Tranzitiv A face ca ceva efectuat sa revina la starea anterioara. ♦ Tranzitiv A anula o invoiala, un contract etcetera
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) desprinde din locul sau din legatura in care este prins, fixat.
3. Reflexiv si tranz.
A (se) desparti, a (se) separa de cineva sau de ceva.
4. Tranzitiv A deschide un obiect, dezlegandu-l, taindu-l, ridicandu-i capacul etcetera ♦ A desfasura, deschizand, intinzand, rasfirand; a despaturi. ♢ Expresie A desface patul = a pregati patul pentru dormit. ♦ Reflexiv (Despre flori) A-si deschide petalele.
5. Tranzitiv A vinde produse; a lichida prin vanzare.
6. Intranzitiv (În superstitii; construit cu dativul persoanei) A inlatura vraja sau farmecul care apasa asupra cuiva. – Din limba latina Dis-facere.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) descompune in partile componente. ♦ Tranzitiv A face ca ceva efectuat sa revina la starea anterioara. ♦ Tranzitiv A anula o invoiala, un contract etcetera
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) desprinde din locul sau din legatura in care este prins, fixat.
3. Reflexiv si tranz.
A (se) desparti, a (se) separa de cineva sau de ceva.
4. Tranzitiv A deschide un obiect, dezlegandu-l, taindu-l, ridicandu-i capacul etcetera ♦ A desfasura, deschizand, intinzand, rasfirand; a despaturi. ♢ Expresie A desface patul = a pregati patul pentru dormit. ♦ Reflexiv (Despre flori) A-si deschide petalele.
5. Tranzitiv A vinde produse; a lichida prin vanzare.
6. Intranzitiv (În superstitii; construit cu dativul persoanei) A inlatura vraja sau farmecul care apasa asupra cuiva. – Din limba latina Dis-facere.
2A (se) desface antonim: a (se) face, a (se) strange
3Desface verb
1. a despaturi, a dezdoi, (invechit) a raspica. (A - servetul sau o foaie impaturita.)
2. verifica cuvantul: desfasura.
3. verifica cuvantul: deschide.
4. verifica cuvantul: dezlega.
5. verifica cuvantul: despleti.
6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (invechit si popular) a slobozi. (A - pe cineva din stransoare.)
7. verifica cuvantul: desprinde.
8. verifica cuvantul: dezlipi.
9. verifica cuvantul: scoate.
10. verifica cuvantul: descompune.
11. a desfasura, a intinde, a rasfira. (Pasarea isi - aripile.)
12. a casca, a deschide. (- gura.)
13. a crapa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se - mugurii, bobocii.)
14. verifica cuvantul: vinde.
15. verifica cuvantul: rupe.
16. verifica cuvantul: rezilia.
1. a despaturi, a dezdoi, (invechit) a raspica. (A - servetul sau o foaie impaturita.)
2. verifica cuvantul: desfasura.
3. verifica cuvantul: deschide.
4. verifica cuvantul: dezlega.
5. verifica cuvantul: despleti.
6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (invechit si popular) a slobozi. (A - pe cineva din stransoare.)
7. verifica cuvantul: desprinde.
8. verifica cuvantul: dezlipi.
9. verifica cuvantul: scoate.
10. verifica cuvantul: descompune.
11. a desfasura, a intinde, a rasfira. (Pasarea isi - aripile.)
12. a casca, a deschide. (- gura.)
13. a crapa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se - mugurii, bobocii.)
14. verifica cuvantul: vinde.
15. verifica cuvantul: rupe.
16. verifica cuvantul: rezilia.
4Desface verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural desfac, 1 plural desfacem, 2 plural desfaceti; imper. 2 singular desfa, neg. nu desface; part. desfacut
5A se desface pers. 3 Se desface intranzitiv 1) A se separa in elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legatura in care a fost prins. Nodul s-a desfacut. 3) (despre flori, boboci) A-si rasfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere
6A Desface desfac
1. tranz. 1) A face sa se desfaca. 2) (contracte, tranzactii) A declara nul, fara efect. 3) (obiecte inchise) A face sa aiba o deschizatura, inlaturand piesa corespunzatoare. - un plic. - un pachet. 4) (obiecte stranse, impaturite) A desfasura intinzand; a despaturi. 5) (marfuri) A transmite in proprietate unui achizitor in schimbul unei sume de bani; a vinde.
2. intranzitiv (in superstitii) A inlatura prin descantece efectul vrajilor. /<lat. disfacere
1. tranz. 1) A face sa se desfaca. 2) (contracte, tranzactii) A declara nul, fara efect. 3) (obiecte inchise) A face sa aiba o deschizatura, inlaturand piesa corespunzatoare. - un plic. - un pachet. 4) (obiecte stranse, impaturite) A desfasura intinzand; a despaturi. 5) (marfuri) A transmite in proprietate unui achizitor in schimbul unei sume de bani; a vinde.
2. intranzitiv (in superstitii) A inlatura prin descantece efectul vrajilor. /<lat. disfacere
7Desface (desfac, desfacut), verb –
1. A dezlega. –
2. A descompune. –
3. A suprima, a elimina. –
4. A da drumul, a slobozi. –
5. A dezghioca, a desfaca. –
6. A vinde, a lichida. –
7. (Refl.) A se deschide, a se crapa, a se farima. – Mr. disfac, disfeatire.
Limba Latina dĭsfacĕre (Candrea-dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; conform limba italiana disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, franceza defaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Derivat desfacut, substantiv neutru (farmec sau descintec care are drept scop anihilarea influentei nefaste a altui descintec potrivnic); desfacatura, substantiv feminin (veriga, farmec).
1. A dezlega. –
2. A descompune. –
3. A suprima, a elimina. –
4. A da drumul, a slobozi. –
5. A dezghioca, a desfaca. –
6. A vinde, a lichida. –
7. (Refl.) A se deschide, a se crapa, a se farima. – Mr. disfac, disfeatire.
Limba Latina dĭsfacĕre (Candrea-dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; conform limba italiana disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, franceza defaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Derivat desfacut, substantiv neutru (farmec sau descintec care are drept scop anihilarea influentei nefaste a altui descintec potrivnic); desfacatura, substantiv feminin (veriga, farmec).