Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Desface

1 * Cuvantul cu diacritice: desfáce
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: DESFACE, desfac, verb III. 1. Tranzitiv și reflexiv A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranzitiv A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranzitiv A anula o învoială, un contract etcetera 2. Tranzitiv și reflexiv A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Reflexiv și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranzitiv A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etcetera ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ♢ Expresie A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Reflexiv (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranzitiv A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranzitiv (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din limba latina dis-facere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se desface
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: A (se) desface antonim: a (se) face, a (se) strânge

3 * Cuvantul cu diacritice: desfáce
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: DESFACE verb 1. a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica. (A - șervetul sau o foaie împăturită.) 2. verifica cuvantul: desfășura. 3. verifica cuvantul: deschide. 4. verifica cuvantul: dezlega. 5. verifica cuvantul: despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit și popular) a slobozi. (A - pe cineva din strânsoare.) 7. verifica cuvantul: desprinde. 8. verifica cuvantul: dezlipi. 9. verifica cuvantul: scoate. 10. verifica cuvantul: descompune. 11. a desfășura, a întinde, a răsfira. (Pasărea își - aripile.) 12. a căsca, a deschide. (- gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se - mugurii, bobocii.) 14. verifica cuvantul: vinde. 15. verifica cuvantul: rupe. 16. verifica cuvantul: rezilia.

4 * Cuvantul cu diacritice: desfáce
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: desface verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural desfac, 1 plural desfacem, 2 plural desfaceți; imper. 2 singular desfă, neg. nu desface; part. desfăcut

5 * Cuvantul cu diacritice: a se desfáce
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: A SE DESFACE pers. 3 se desface intranzitiv 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. limba latina disfacere

6 * Cuvantul cu diacritice: a desfáce desfác
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: A DESFACE desfac 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacții) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. - un plic. - un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfășura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranzitiv (în superstiții) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. limba latina disfacere

7 * Cuvantul cu diacritice: desfáce desfác desfăcút
Cuvantul fara diacritice: desface

Definitie: desface (desfac, desfăcut), verb – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Limba Latina dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; conform limba italiana disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, franceza defaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Derivat desfăcut, substantiv neutru (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, substantiv feminin (verigă, farmec).