Definitie Desluși - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DesluȘi, deslusesc, verb IV.
1. Tranzitiv A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larma de zgomote); a auzi.
2. Tranzitiv A distinge, a recunoaste, a observa, a vedea (in semiintuneric sau intr-un spatiu slab luminat). ♦ (Despre lumina) A face sa apara clar conturul lucrurilor.
3. Tranzitiv A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lamuri, a clarifica o problema, o idee etcetera ♦ Reflexiv (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ♦ Tranzitiv A explica, a da lamuriri, a face pe cineva sa priceapa ceva. ♦ Reflexiv A se lamuri, a se edifica (asupra unui lucru); a intelege. – Din bulgara Doslušam.

Varianta definitie 2: DesluȘi verb
1. verifica cuvantul: distinge.
2. verifica cuvantul: profila.
3. verifica cuvantul: deosebi.
4. verifica cuvantul: auzi.
5. verifica cuvantul: lamuri.
6. verifica cuvantul: rezolva.

Varianta definitie 3: Deslusi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural deslusesc, imperfect 1 singular deslusea; conjunctie: prezent 3 singular si plural desluseasca

Varianta definitie 4: A desluȘi -esc tranzitiv 1) (fiinte, lucruri, sunete) A identifica dupa anumite semne caracteristice (de altele de acelasi fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferentia. 2) (probleme, chestiuni, situatii confuze) A face clar; a lamuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise intr-o limba straina) A face inteles; a descifra. /<bulg. doslušam

Varianta definitie 5: Deslusi (deslusesc, deslusit), verb – A distinge, a recunoaste. –
2. A lamuri, a explica.
Sl. (rus.) doslušati „a asculta pina la sfirsit” (Cihac, II, 100; Candrea; Scriban), cu schimbare de pref. ca in desavirsi sau destoinic. – Derivat deslusit, adverb (clar); deslusitor, adjectiv (explicativ); desluseala, substantiv feminin (explicatie, lamurire); nedeslusit, adjectiv (obscur; adverb , neclar).