Definitie Despica - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Despica, despic, verb I.
1. Tranzitiv A taia, a sparge de-a lungul, desfacand in doua sau in mai multe bucati. ♢ Expresie A despica parul (sau firul) in patru = a cerceta prea cu de-amanuntul, cu minutiozitate exagerata. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) frange, a (se) sfasia.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) crapa, a (se) spinteca (pe o anumita portiune). ♦ Reflexiv (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranzitiv (Rar) A desparti, a separa.
3. Tranzitiv A strabate de-a curmezisul (vazduhul, o multime compacta etcetera).
4. Tranzitiv Figurativ A patrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; prin extensiune a expune amanuntit. – Limba Latina *despicare.

Varianta definitie 2: Despica verb
1. a crapa, a sparge, a spinteca, a taia, (regional) a sfarama. (A - lemne pentru foc.)
2. verifica cuvantul: spinteca.
3. verifica cuvantul: taia.
4. a se crapa, a se deschide.
5. verifica cuvantul: deschide.
6. verifica cuvantul: strabate.

Varianta definitie 3: Despica verb, indicativ prezent 1 singular despic, 3 singular si plural despica

Varianta definitie 4: A se despica pers. 3 Se despica intranzitiv 1) A se rupe pe o anumita portiune prin intindere; a crapa; a plesni; a pocni. 2) (despre pamint sau formatii ale lui) A se crapa, capatand fisuri adanci; a se deschide. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a crapa. /<lat. despicare

Varianta definitie 5: A despica despic tranzitiv 1) (obiecte) A desface de-a lungul (prin taiere, lovire etcetera) in doua sau in mai multe bucati. ♢ - firul de par in patru (sau In sapte) a examina ceva cu prea multa sarguinta. 2) A face sa se despice. 3) (spatii compacte) A strabate cu o viteza deosebita; a spinteca. 4)figurat A patrunde cu perspicacitate; a analiza subtil. /<lat. despicare

Varianta definitie 6: Despica (despic, despicat), verb –
1. A taia lemnul in sens longitudinal. –
2. A taia, a trece prin, a strapunge. –
3. (Refl.) A se crapa, a se deschide, a se desface. – Mr. disic, dischic, megl. dispic.
Limba Latina dēspicāre, „a despica pintecele, a goli animalul sacrificat” (Densusianu, Hlr., 169; Candrea, Rom., XXXI, 307; Puscariu 524; REW 2598).
Pentru sensul din lat., conform Meillet-Ernout; de la „a despica pintecele” se ajunge cu usurinta la „a despica” in general.
Totusi, Tiktin pare a ignora originea acestui cuvint, iar Candrea si Scriban pleaca de la spicum. – Derivat despicatura, substantiv feminin (invechit, bucata dintr-un animal sacrificat; bucata; aschie).