Dever
Definitie, sens si explicatie
1Déver substantiv neutru singular Volumul vanzarilor de marfuri pe o perioada data (exprimat in bani). ♢ (Familiar) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vanzare intensa, cu afluenta mare de cumparatori; cu vad. – Din limba turca: Devir.
2Déver substantiv verifica cuvantul: vanzare.
3Déver substantiv verifica cuvantul: vataf, vatasel, vornicel.
4Dever substantiv neutru
5Déver n.
Volum al vanzarilor de marfuri exprimat in valori banesti. /<turc. devir
Volum al vanzarilor de marfuri exprimat in valori banesti. /<turc. devir
6Dever (-ri), substantiv masculin – Vornicel la nuntile din popor (Banat si Trans.), flacau care il insoteste pe mire. – Varianta diever, diaver, divar.
Bg. dĕver, limba sarba: djever (Tiktin; Candrea). – Derivat devera, substantiv feminin (fata care o insoteste pe mireasa); divarita (var. deverita), substantiv feminin (prietena a miresei).
Bg. dĕver, limba sarba: djever (Tiktin; Candrea). – Derivat devera, substantiv feminin (fata care o insoteste pe mireasa); divarita (var. deverita), substantiv feminin (prietena a miresei).
7Dever (-ruri), substantiv neutru – Volum al vinzarilor de marfuri.
Limba Turca: devr (seineanu, Ii, 156; Lokotsch 505), conform limba albaneza devrë, bulgara devr.
Cuvintul limba turca: pare a proveni din acelasi etimon ca daravera.
Este inca frecvent.
Limba Turca: devr (seineanu, Ii, 156; Lokotsch 505), conform limba albaneza devrë, bulgara devr.
Cuvintul limba turca: pare a proveni din acelasi etimon ca daravera.
Este inca frecvent.