Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Timbru

1 * Cuvantul cu diacritice: tímbru
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: TIMBRU substantiv verifica cuvantul: atribut, calitate, caracter, caracteristică, clopoțel, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn specific, trăsătură.

2 * Cuvantul cu diacritice: tímbru
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: TIMBRU substantiv I. marcă, (Ban.) ștamp, (Ban., Transilvania, prin Maram. și Bucovina) ștempel. (- poștal.) II. 1. verifica cuvantul: rezonanță. 2. verifica cuvantul: voce.

3 * Cuvantul cu diacritice: tímbru
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: timbru (imprimat poștal, fiscal) substantiv neutru, art. timbrul; plural timbre

4 * Cuvantul cu diacritice: tímbru
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: timbru (proprietate fizică, clopoțel) substantiv neutru, art. timbrul; plural timbruri

5 * Cuvantul cu diacritice: tímbru -e
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: TIMBRU¹ -e n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept taxă poștală, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [Silabe tim-bru] franceza timbre

6 * Cuvantul cu diacritice: tímbru - ri
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: TIMBRU² - ri n. Calitate specifică a unui sunet, care permite distingerea de alt sunet, cu aceeași înălțime, intensitate și durată, dar provenit din altă sursă sonoră. franceza timbre

7 * Cuvantul cu diacritice: tímbru
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: TIMBRU substantiv neutru 1. Imprimat de dimensiuni mici care servește ca dovadă pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizații; (prin extensiune) ștampilă cu care se imprimă unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. Taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) plătită în numerar unei administrații publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un sunet de aceeași înălțime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se înțelege coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. [< franceza timbre, conform limba italiana timbro].

8 * Cuvantul cu diacritice: tímbru
Cuvantul fara diacritice: timbru

Definitie: TIMBRU substantiv neutru I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport. ♢ ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora. ♦ - sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. (cuvant ce tine de medicina) bucățică de hârtie, plastic etcetera care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic. 3. taxă reprezentând valoarea unui timbru (I, 1) plătită în numerar unei administrații publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. (< franceza timbre, limba italiana timbro)