Dezice
Definitie, sens si explicatie
1Dezice, dezic, verb Iii.
Tranzitiv A contrazice, a nega, a tagadui (o afirmatie); a retracta. ♢ Reflexiv A nu mai recunoaste un lucru spus, a-si retrage cuvantul. [Varianta: Deszice verb Iii] – Din franceza Dedire (dupa Zice).
Tranzitiv A contrazice, a nega, a tagadui (o afirmatie); a retracta. ♢ Reflexiv A nu mai recunoaste un lucru spus, a-si retrage cuvantul. [Varianta: Deszice verb Iii] – Din franceza Dedire (dupa Zice).
2Dezice verb I. tr. a nega, a retracta (ceva).
Ii. reflexiv a-si retrage cuvantul, a dezminti. (dupa franceza dedire)
Ii. reflexiv a-si retrage cuvantul, a dezminti. (dupa franceza dedire)
3Dezice verb
1. verifica cuvantul: retracta.
2. a se contrazice. (Te rog sa nu te -.)
1. verifica cuvantul: retracta.
2. a se contrazice. (Te rog sa nu te -.)
4Dezice verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural dezic, perf. substantiv 1 singular dezisei, 1 plural deziseram
5A dezice dezic tranzitiv (adevaruri, fapte, fenomene) A pune la indoiala. /<fr. dedire
6A se dezice ma dezic intranzitiv A-si retrage cele spuse sau scrise anterior. /<fr. dedire
7Dezice verb Iii. tr.
A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl.
A-si retrage cuvantul, a se dezminti. [P.i. dezic, varianta deszice verb Iii. / < de- + Zice, conform franceza dedire].
A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl.
A-si retrage cuvantul, a se dezminti. [P.i. dezic, varianta deszice verb Iii. / < de- + Zice, conform franceza dedire].