Deznodământ

Deznodământ, deznodăminte, substantiv neutru Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc.
Prin specializare Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii. – Deznoda + sufix -ământ (după franceză denouement).

DEX – dicționarul explicativ

Deznodămâ'nt substantiv neutru felul cum se rezolvă o situație, un conflict etc.; soluție.
parte finală care soluționează intriga unei acțiuni dramatice, a unei narațiuni. (după franceză denouement)

MDN – marele dicționar de neologisme

Deznodământ deznodăminte neutru 1) Mod de soluționare a unei situații încurcate, a unui conflict. 2) literatură Parte finală a unei opere (literare, epice sau dramatice), care soluționează intriga. Deznodământ tragic. /a deznoda + sufix -amânt

NODEX – noul dicționar explicativ

Deznodământ substantiv neutru Sfârșit; dezlegare, soluție.
Parte finală care soluționează intriga unei acțiuni dramatice, a unei narațiuni. [< Deznoda, după franceză denouement].

DN – dicționar de neologisme