1
Fine neutru livresc Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal; sfârșit. Fine de an.
În fine a) în sfârșit; b) în concluzie; în încheiere. /<italiană fine, franceză fin
În fine a) în sfârșit; b) în concluzie; în încheiere. /<italiană fine, franceză fin
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Fine substantiv feminin – Sfîrșit, final.
Italiană fine (secolul XIX), și în parte și din franceză finanțe – Derivat (din franceză) final, adjectiv; finalitate, substantiv feminin; finalist, substantiv masculin; fini, verb (învechit, a termina).
Italiană fine (secolul XIX), și în parte și din franceză finanțe – Derivat (din franceză) final, adjectiv; finalitate, substantiv feminin; finalist, substantiv masculin; fini, verb (învechit, a termina).
DER – dicționarul etimologic
3
Fine substantiv masculin (Livresc) Sfârșit.
În fine = în sfârșit; (muzică) al fine = până la capăt. [< italiană fine, conform franceză fin, latină finis].
În fine = în sfârșit; (muzică) al fine = până la capăt. [< italiană fine, conform franceză fin, latină finis].
DN – dicționar de neologisme
4
Fine substantiv neutru (Livresc) Sfârșit.
Locuțiune adverb În fine = A) în sfârșit; B) în concluzie. – Din italiană Fine, franceză Fin, enfin.
Locuțiune adverb În fine = A) în sfârșit; B) în concluzie. – Din italiană Fine, franceză Fin, enfin.
DEX – dicționarul explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Fine substantiv masculin sfârșit.
în fine = în sfârșit; (muzică) al fine = până la capăt. (< italiană fine)
în fine = în sfârșit; (muzică) al fine = până la capăt. (< italiană fine)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Fine substantiv neutru, articulat finele
DOOM – dicționarul ortografic