Deznodămant
Definitie, sens si explicatie
1Deznodămấnt, deznodaminte, substantiv neutru Felul cum ia sfarsit, cum se rezolva o situatie, o incurcatura, un conflict etcetera ♦ Prin specializare: Parte finala a unei compozitii epice sau dramatice, care aduce solutia intrigii. – Deznoda + sufix -amant (dupa franceza denouement).
2Deznodămâ'nt substantiv neutru felul cum se rezolva o situatie, un conflict etcetera; solutie. ♢ parte finala care solutioneaza intriga unei actiuni dramatice, a unei naratiuni. (dupa franceza denouement)
3Deznodământ substantiv
1. epilog, final, incheiere, sfarsit, (livresc) fine. (Un roman cu un - fericit.)
2. sfarsit, soarta. (-ul bataliei s-a decis.)
1. epilog, final, incheiere, sfarsit, (livresc) fine. (Un roman cu un - fericit.)
2. sfarsit, soarta. (-ul bataliei s-a decis.)
4Deznodamant substantiv neutru, plural deznodaminte
5Deznodământ -inte n. 1) Mod de solutionare a unei situatii incurcate, a unui conflict. 2) lit.
Parte finala a unei opere (literare, epice sau dramatice), care solutioneaza intriga. - tragic. /a deznoda + sufix -amant
Parte finala a unei opere (literare, epice sau dramatice), care solutioneaza intriga. - tragic. /a deznoda + sufix -amant
6Deznodământ substantiv neutru Sfarsit; dezlegare, solutie. ♦ Parte finala care solutioneaza intriga unei actiuni dramatice, a unei naratiuni. [< Deznoda, dupa franceza denouement].