Diadă
Definitie, sens si explicatie
1Diadă substantiv feminin
1. principiu metafizic al dualitatii, la filozofii antici greci, opus monadei.
2. (in psih. sociala) orice relatie dintre doua persoane, sub raportul interactiunii.
3. (matematica) grup de doua marimi legate cu ocazia aceleiasi operatii.
4. (biologie) cele doua celule rezultate din prima diviziune meiotica.
5. (in versificatie) grup armonic de doua vocale. (< franceza dyade)
1. principiu metafizic al dualitatii, la filozofii antici greci, opus monadei.
2. (in psih. sociala) orice relatie dintre doua persoane, sub raportul interactiunii.
3. (matematica) grup de doua marimi legate cu ocazia aceleiasi operatii.
4. (biologie) cele doua celule rezultate din prima diviziune meiotica.
5. (in versificatie) grup armonic de doua vocale. (< franceza dyade)
2Diadă substantiv feminin
1. (Filozofie) Principiul diversitatii si al neegalitatii in filozofia lui Pitagora, opus monadei.
2. (Matematica) Grup de doua marimi legate cu ocazia aceleiasi operatii.
3. (Biologie) Formatiune alcatuita dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultata in urma primei diviziuni meiotice. [Pronume di-a-. / < franceza dyade, conform limba latina diades, limba greaca (veche) dys – doi].
1. (Filozofie) Principiul diversitatii si al neegalitatii in filozofia lui Pitagora, opus monadei.
2. (Matematica) Grup de doua marimi legate cu ocazia aceleiasi operatii.
3. (Biologie) Formatiune alcatuita dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultata in urma primei diviziuni meiotice. [Pronume di-a-. / < franceza dyade, conform limba latina diades, limba greaca (veche) dys – doi].