Dialect
Definitie, sens si explicatie
1Dialéct, dialecte, substantiv neutru
1. Ramificatie teritoriala a unei limbi, cuprinzand adesea mai multe graiuri.
2. (Impr.) Grai.
3. (Impr.) Limba. [Pronuntat: di-a-] – Din franceza Dialecte, limba latina Dialectus.
1. Ramificatie teritoriala a unei limbi, cuprinzand adesea mai multe graiuri.
2. (Impr.) Grai.
3. (Impr.) Limba. [Pronuntat: di-a-] – Din franceza Dialecte, limba latina Dialectus.
2Dialéct substantiv neutru
1. varianta regionala a unei limbi, caracterizata prin particularitati fonetice si lexicale.
2. (impr.) grai. (< franceza dialecte, limba latina dialectus)
1. varianta regionala a unei limbi, caracterizata prin particularitati fonetice si lexicale.
2. (impr.) grai. (< franceza dialecte, limba latina dialectus)
3Dialéct substantiv (Lingv.) (livresc) idiom, (rar) vorbire. (-ul muntenesc.)
4Dialéct substantiv verifica cuvantul: grai.
5Dialect substantiv neutru (silabe di-a-), plural dialecte
6Dialéct -e n.
Ramificatie teritoriala a unei limbi cu trasaturi specifice (fonetice, lexicale, gramaticale) fata de alte ramificatii similare si fata de limba literara. [Silabe Di-a-] /<fr. dialecte, limba latina dialectus
Ramificatie teritoriala a unei limbi cu trasaturi specifice (fonetice, lexicale, gramaticale) fata de alte ramificatii similare si fata de limba literara. [Silabe Di-a-] /<fr. dialecte, limba latina dialectus
7Dialéct substantiv neutru
1. Ramificatie teritoriala a unei limbi, ale carei trasaturi caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etcetera) o deosebesc de limba comuna a intregului popor si de alte ramificatii teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon.
2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pronume di-a-. / < franceza dialecte, limba latina dialectus, limba greaca (veche) dialektos – grai].
1. Ramificatie teritoriala a unei limbi, ale carei trasaturi caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etcetera) o deosebesc de limba comuna a intregului popor si de alte ramificatii teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon.
2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pronume di-a-. / < franceza dialecte, limba latina dialectus, limba greaca (veche) dialektos – grai].
8Dialect (dialecte), substantiv masculin – Ramificare teritoriala a unei limbi, grai. – Varianta (invechit) dialecta.
Franceza dialecte, si cuvant invechit (secolul Xviii), din limba greaca (veche) διαλεξις (Galdi 170). – Derivat dialectal, adjectiv , din franceza; dialectic, adjectiv
Franceza dialecte, si cuvant invechit (secolul Xviii), din limba greaca (veche) διαλεξις (Galdi 170). – Derivat dialectal, adjectiv , din franceza; dialectic, adjectiv