Descoperi
Definitie, sens si explicatie
1Descoperi, descopar, verb Iv.
Tranzitiv
1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Reflexiv A-si scoate palaria, caciula etcetera ♦ Figurativ A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac.
A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada.
2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ♢ Expresie A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Limba Latina Disco(o)perire.
Tranzitiv
1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Reflexiv A-si scoate palaria, caciula etcetera ♦ Figurativ A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac.
A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada.
2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ♢ Expresie A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Limba Latina Disco(o)perire.
2A (se) descoperi antonim: a (se) acoperi
3Descoperi verb verifica cuvantul: trada.
4Descoperi verb
1. verifica cuvantul: dezveli.
2. verifica cuvantul: gasi.
3. verifica cuvantul: inventa.
4. a afla, a ghici, (rar) a banui. (Ai - ce am vrut sa spun.)
5. a dezvalui, a revela, (livresc) a decela. (Nu i-am putut - marea mea taina.)
6. (rar) a surprinde. (A - infractiunea.)
7. a stabili. (El e cel care a - etimologia cuvantului.)
1. verifica cuvantul: dezveli.
2. verifica cuvantul: gasi.
3. verifica cuvantul: inventa.
4. a afla, a ghici, (rar) a banui. (Ai - ce am vrut sa spun.)
5. a dezvalui, a revela, (livresc) a decela. (Nu i-am putut - marea mea taina.)
6. (rar) a surprinde. (A - infractiunea.)
7. a stabili. (El e cel care a - etimologia cuvantului.)
5Descoperi verb, indicativ prezent 1 singular descopar, 3 singular si plural descopera, imperfect 3 singular descoperea; conjunctie: prezent 3 singular si plural descopere
6A se descoperi ma descopar intranzitiv A-si scoate acoperamantul de pe cap (palaria, caciula etcetera). /<lat. disco[o]perire
7A descoperi descopar tranzitiv 1) (obiecte, fiinte) A lipsi de ceea ce acopera lasand sa se vada. - o caldare. - o casa. 2) A scoate la iveala (cautand sau din intamplare); a gasi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etcetera necunoscute) A face pentru prima data. 4) fig.
A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. 5) figurativ (taine, secrete etcetera) A face cunoscut publicului larg; a destainui; a dezvalui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lasa neaparat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire
A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. 5) figurativ (taine, secrete etcetera) A face cunoscut publicului larg; a destainui; a dezvalui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lasa neaparat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire
8Descoperi (descopar, it), verb –
1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acopera. –
2. A gasi, a afla. –
3. A revela, a dezvalui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u.
Limba Latina dĭscooperῑre (Puscariu 510; Candrea-dens., 390; Rew 2659; Tiktin; Candrea), conform limba italiana discoprire, prov., port. descobrir, franceza decouvrir, sp. descubrir. – Derivat descoperitor, adjectiv (care descopera); nedescoperit, adjectiv (ignorat, ascuns).
1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acopera. –
2. A gasi, a afla. –
3. A revela, a dezvalui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u.
Limba Latina dĭscooperῑre (Puscariu 510; Candrea-dens., 390; Rew 2659; Tiktin; Candrea), conform limba italiana discoprire, prov., port. descobrir, franceza decouvrir, sp. descubrir. – Derivat descoperitor, adjectiv (care descopera); nedescoperit, adjectiv (ignorat, ascuns).