Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dijmă

1 * Cuvantul cu diacritice: díjmă
Cuvantul fara diacritice: dijma

Definitie: DIJMĂ, dijme, substantiv feminin Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din limba slava (veche) dižma.

2 * Cuvantul cu diacritice: díjmă
Cuvantul fara diacritice: dijma

Definitie: DIJMĂ substantiv (IST.) zeciuială, (învechit) azeace, azeciuire, madea. (- era o dare feudală în natură.)

3 * Cuvantul cu diacritice: díjmă
Cuvantul fara diacritice: dijma

Definitie: dijmă substantiv feminin, g.-d. art. dijmei; plural dijme

4 * Cuvantul cu diacritice: díjmă -e
Cuvantul fara diacritice: dijma

Definitie: DIJMĂ -e f. (în evul mediu) Plată obligatorie, în natură, reprezentând a zecea parte din recoltă, pe care țăranii o dădeau boierilor; zeciuială; desetină. limba slava (veche) dizma

5 * Cuvantul cu diacritice: díjmă díjme
Cuvantul fara diacritice: dijma

Definitie: dijmă (dijme), substantiv feminin – Dare care reprezintă a zecea parte din produse. Sl. dižma, din. limba latina decima (Cihac, II, 96; Tiktin), conform limba sarba:, cr., ceh. dežma, mag. deszma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Derivat dijmar, substantiv masculin (învechit, strîngător de dijmă); dijmărit, substantiv neutru (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui, verb (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor, substantiv masculin (persoană care profită de pierderile celorlalți).