Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dimineață

1 * Cuvantul cu diacritice: dimineáță
Cuvantul fara diacritice: dimineata

Definitie: DIMINEAȚĂ, dimineți, substantiv feminin, adverb 1. S.f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ♢ Locutiune adjectiv și adverb De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. ♢ Locutiune adverb (Popular) În faptul dimineții = în zori de zi. ♢ Expresie Bună dimineața sau (popular) dimineața bună formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ♢ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adverb de⁴ mâneață (< limba latina manitia). Conform: (pentru formă) d e s e a r ă.

2 * Cuvantul cu diacritice: dimineáță
Cuvantul fara diacritice: dimineata

Definitie: dimineață substantiv feminin, g.-d. art. dimineții; plural dimineți

3 * Cuvantul cu diacritice: dimineáță -éți
Cuvantul fara diacritice: dimineata

Definitie: DIMINEAȚĂ -eți f. Interval de timp între zori și până la prânz; prima parte a zilei. ♢ De - (de) la începutul zilei. Spre - înainte de a se zori. În faptul -eții în zori de zi. Mai de - mai devreme. [Silabe -nea-] /conform limba italiana domani, franceza demain

4 * Cuvantul cu diacritice: dimineáță -éțe
Cuvantul fara diacritice: dimineata

Definitie: dimineață (-ețe), substantiv feminin – Partea de început a zilei, cuprinsă între răsăritul soarelui și prînz. – Mr. dimineață, dumneață, megl. dimineațata, istr. demaręțę. Limba Latina mane (Pușcariu 1083), fie prin intermediul unei compuneri de mane cu sufix -eață (Pascu, Suf., 29; Iordan, Dift., 56), fie de la un limba latina demanities sau demanitia (Lambrior 100; Candrea-Dens., 1117; REW 2458; Tiktin; Candrea). Compunerea de mane este atestată de limba italiana domani, franceza demain, cat. dema. Rezultatul normal a fost demîneață (secolul XVI-XVII), care a suferit apoi o asimilație. Comp. disdedimineață (învechit, dinz(i)dedimineață), adverb (din zori), se consideră ca fiind compus cu de ipso, conform ins, adins (Pușcariu 504; Tiktin; Candrea; Scriban). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112 și REW 2458 au preferat mai apoi cu de zi de dimineață. Mai curînd este ultima urmă a unui cuvînt dispărut, dis, conservat în mr. dis „jumătate” (‹ limba latina divisus, după Pascu, I, 76), conform mr. tu disa di cale „la jumătatea drumului”. În acest caz, dis de dimineață ar însemna „la mijlocul dimineții”, cu semantismul alterat modern. Conform: disdenoapte (var. dins(ă)denoapte), care apare, ca dis(de)dimineață, în secolul XVII.