Definitie Dimineață - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DimineaȚĂ, dimineti, substantiv feminin, adverb
1. S.f.
Partea de la inceput a zilei (din zori pana la pranz). ♢ Locutiune adjectiv si adverb De dimineata = A) (care are loc) in partea de la inceput a zilei, in zori, (foarte) devreme; B) (care are loc) din momentul cand incepe ziua, de cand se face ziua.
Ziua buna se cunoaste de dimineata. ♢ Locutiune adverb (Popular) În faptul diminetii = in zori de zi. ♢ Expresie Buna dimineata! sau (popular) dimineata buna! formula de salut, la intalnire, in timpul diminetii.
A umbla cu buna dimineata = A) a umbla cu colindul in dimineata (sau in ajunul) Craciunului; B) (glumet si ir.) a umbla fara treaba (pe la vecini).
2. Adv. (În forma dimineata) În timpul diminetii (1). ♢ (În forma dimineata, dupa adverbele de timp „azi”, „maine”, „poimaine”, „ieri”, „alaltaieri”) Ploua de ieri dimineata. ♦ În fiecare dimineata (1). ♦ (În forma dimineata precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” si uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adverb De4 *maneata (< limba latina *manitia).
Conform: (pentru forma) d e s e a r a.

Varianta definitie 2: Dimineata substantiv feminin, g.-d. art. diminetii; plural dimineti

Varianta definitie 3: DimineaȚĂ -eti f.
Interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ♢ De - (de) la inceputul zilei. Spre - inainte de a se zori. În faptul -etii in zori de zi. Mai de - mai devreme. [Silabe -nea-] /conform limba italiana domani, franceza demain

Varianta definitie 4: Dimineata (-ete), substantiv feminin – Partea de inceput a zilei, cuprinsa intre rasaritul soarelui si prinz. – Mr. dimineata, dumneata, megl. dimineatata, istr. demarętę.
Limba Latina mane (Puscariu 1083), fie prin intermediul unei compuneri *de mane cu sufix -eata (Pascu, Suf., 29; Iordan, Dift., 56), fie de la un limba latina *demanities sau *demanitia (Lambrior 100; Candrea-Dens., 1117; REW 2458; Tiktin; Candrea).
Compunerea *de mane este atestata de limba italiana domani, franceza demain, cat. dema.
Rezultatul normal a fost demineata (secolul XVI-XVII), care a suferit apoi o asimilatie.
Comp. disdedimineata (invechit, dinz(i)dedimineata), adverb (din zori), se considera ca fiind compus cu *de ipso, conform ins, adins (Puscariu 504; Tiktin; Candrea; Scriban).
Totusi, Puscariu, ZRPh., XXXVII, 112 si REW 2458 au preferat mai apoi cu de zi de dimineata.
Mai curind este ultima urma a unui cuvint disparut, dis, conservat in mr. dis „jumatate” (‹ limba latina divisus, dupa Pascu, I, 76), conform mr. tu disa di cale „la jumatatea drumului”.
În acest caz, dis de dimineata ar insemna „la mijlocul diminetii”, cu semantismul alterat modern.
Conform: disdenoapte (var. dins(a)denoapte), care apare, ca dis(de)dimineata, in secolul XVII.