Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pozitiv -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: pozitív -ă
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: POZITIV, -Ă, pozitivi, -e, adjectiv l. Care se întemeiază pe experiență, pe fapte, pe realități; prin extensiune care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Științe pozitive = științe experimentale. ♦ Care are o semnificație justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experiență pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noțiuni, raționamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etcetera) pozitivă = (și substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (și substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din franceza positif, limba latina positivus.

2 * Cuvantul cu diacritice: pozitiv
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: Pozitiv antonim: negativ

3 * Cuvantul cu diacritice: pozitív
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: POZITIV adjectiv 1. adevărat. 2. verifica cuvantul: practic. 3. verifica cuvantul: eficace. 4. bun. (Latura - a fenomenului.)

4 * Cuvantul cu diacritice: pozitív
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: pozitiv adjectiv m., plural pozitivi; f. singular pozitivă, plural pozitive

5 * Cuvantul cu diacritice: pozitív
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: pozitiv substantiv neutru, plural pozitive

6 * Cuvantul cu diacritice: pozitív -e
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: POZITIV¹ -e n. Imagine fotografică a unui obiect, în care distribuția luminii și a umbrei corespunde celei reale; copie a negativului. franceza positif, limba latina positivus

7 * Cuvantul cu diacritice: pozitív -ă
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: POZITIV² -ă (-i, -e) (în opoziție cu negativ) 1) Care conține o afirmație; care exprimă aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Răspuns -. 2) Care are însușiri bune; bun. ♢ Erou - personaj dintr-o operă artistică înzestrat cu calități considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decât zero sau se notează cu semnul plus. Număr -. 5) (despre sarcini electrice) Care este de același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrică dobândită de un baston de ebonită prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize, reacții, probe) Care confirmă prezența în organism a unui agent patogen. 7): Grad - formă inițială a categoriei gramaticale a gradelor de comparație la adjective și adverbe. franceza positif, limba latina positivus

8 * Cuvantul cu diacritice: pozitív -ă
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: POZITIV, -Ă adjectiv 1. Întemeiat pe fapte, pe experiență. ♦ Sigur; constant; adevărat. ♦ Valoros. ♦ Care exprimă o afirmație. 2. (Despre numere) Mai mare decât zero. 3. (Despre persoane) Realist, înclinat către o activitate practică, către științe exacte. substantiv neutru 1. Fotografie care prezintă copia unui negativ fotografic și care redă, în chip asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (și substantiv neutru) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se notează existența însușirii la un obiect oarecare privit izolat. [< franceza positif, limba latina positivus].

9 * Cuvantul cu diacritice: pozitív -ă
Cuvantul fara diacritice: pozitiv

Definitie: POZITIV, -Ă I. adjectiv 1. întemeiat pe experiență; (prin extensiune) adevărat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau mărimi scalare) mai mare decât zero. ♢ (despre electricitate) obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu o bucată de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leagă la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, înclinat către o activitate practică. 4. care exprimă o afirmație, o aprobare. 5. cu calități alese; valoros. 6. (gram.) grad - (și substantiv neutru) = formă a adjectivului sau a adverbului care prezintă însușirea obișnuită a unui obiect sau caracteristica obișnuită a unei acțiuni. II. substantiv neutru copie a unui negativ fotografic care redă, asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. (< franceza positif, limba latina positivus)