Definitie Dinte - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dinte, dinti, substantiv masculin
1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalt, asezate in cavitatea bucala a majoritatii vertebratelor si servind de obicei pentru a rupe, a mesteca si a faramita alimentele; p. restr. fiecare dintre organele osoase mici asezate in partea din fata a maxilarelor. ♢ Dinte de lapte = fiecare dintre dintii care le cresc copiilor in primii ani ai vietii si care cad mai tarziu, fiind inlocuiti cu dintii definitivi. ♢ Expresie Soare cu dinti = soare pe timp geros, racoros sau ploios.
A se tine de ceva cu dintii = a nu ceda cu nici un pret, a nu renunta la ceva in ruptul capului.
Înarmat pana in dinti = puternic inarmat.
A-i scoate (cuiva) si dintii din gura = a-i lua (cuiva) tot ce are, a saraci (pe cineva) cu desavarsire.
A-si arata dintii = a ameninta; a se manifesta in mod nefavorabil.
Printre dinti = (in legatura cu verbe de declaratie) neclar, nedeslusit (si cu nemultumire).
A avea un dinte impotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemultumire, de suparare sau de dusmanie impotriva cuiva. ♦ Compuse: dintele-dracului = planta erbacee cu flori albe, rosii-purpurii sau verzui asezate in spice (Polygonum hydropiper); (porumb) dinte-de-cal (sau dintele-calului) = varietate de porumb cu boabe mari, late si albicioase, cu un santulet la varf.
2. Fiecare dintre crestaturile, zimtii, proeminentele (ascutite si regulate) de pe marginea unor unelte sau piese de masina; fiecare dintre coltii pieptenului, ai greblei, ai grapei etcetera
3. Înaltime stancoasa, izolata, cu peretii abrupti; colt. – Limba Latina Dens, -ntis.

Varianta definitie 2: Dinte substantiv
1. colt. (- al greblei, al furcii etcetera)
2. colt, masea. (- la grapa.)
3. colt, zimt. (- al ferastraului.)
4. crestatura, zimt. (- pe muchia unei monede.)
5. (BOTANICA) dintele-dracului (Polygo-num hydropiper) = (regional) iarba-iute, iarba-rosie, piper-de-apa, piper-de-balta, piper-de-vale, piperul-baltii, piperul-broastei.

Varianta definitie 3: Dinte substantiv masculin, plural dinti

Varianta definitie 4: Dinte -ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ♢ -ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu -ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu -tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre -ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in -ti a-si face curaj; a indraz-ni. Înarmat pana in -ti echipat cu tot felul de arme. A avea un - impotriva (sau Contra) Cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si -tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu -tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. -tii feras-traului. 4) bot.: -tele dracului planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, -ntis

Varianta definitie 5: Dinte (dinti), substantiv masculin –
1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu smalt, asezate in cavitatea bucala, care servesc pentru a rupe si mesteca alimentele. –
2. Zimti, crestaturi, colti (la unelte). –
3. Înaltime stincoasa, colt. – Mr., istr. dinte, megl. dinti.
Limba Latina dĕntem (Puscariu 533; Candrea-Dens., 498; REW 2556; Tiktin); conform limba italiana, port. dente, prov., franceza, cat. dent, sp. diente, limba albaneza dëmb. – Derivat dintar, substantiv masculin (unealta cu care se inclina dintii ferastraului); dintat, adjectiv (cu dinti); dintos, adjectiv (cu dinti mari); dintarit, substantiv neutru (cadou facut pentru a face digestia mai placuta); se spune ironic atunci cind, dupa ce dai de mincare cuiva, pe deasupra mai trebuie sa-i si platesti; este formatie ironica, de la dinte cu sufix -arit, ca la numele de dari in general, conform gardurarit, vadrarit, etcetera (dupa Candrea, din limba turca: dis parasi „bani pentru dinti”).