Dionisiac -ă
Definitie, sens si explicatie
1Dionisiac, -ă, dionisiaci, -ce, adjectiv
1. (În sintagma) Sarbatorile (sau serbarile) dionisiace (si substantivat, f. plural) = serbari organizate in Grecia antica in cinstea zeului Dionysos.
2. (În arta si cultura) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plina de pasiuni. [Pronuntat: di-o-ni-si-ac] – Din franceza Dionysiaque.
1. (În sintagma) Sarbatorile (sau serbarile) dionisiace (si substantivat, f. plural) = serbari organizate in Grecia antica in cinstea zeului Dionysos.
2. (În arta si cultura) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plina de pasiuni. [Pronuntat: di-o-ni-si-ac] – Din franceza Dionysiaque.
2Dionisiac, -ă adjectiv
1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. o serbari ĕ = dionisii.
2. (la Nietzsche) care desemneaza predominanta impulsiva a pasiunilor, a simturilor dezlantuite, betia extatica. (< franceza dionysiaque, limba latina dionysiacus, limba greaca (veche) dionysiakos)
1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. o serbari ĕ = dionisii.
2. (la Nietzsche) care desemneaza predominanta impulsiva a pasiunilor, a simturilor dezlantuite, betia extatica. (< franceza dionysiaque, limba latina dionysiacus, limba greaca (veche) dionysiakos)
3Dionisiac adjectiv bahic. (Serbarile -.)
4Dionisiac adjectiv m. (silabe di-o-, -si-ac), plural dionisiaci; f. singular dionisiaca, plural dionisiace
5Dionisiac -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de Dionisos (Bachus), zeul vinului si al vitei de vie; propriu lui Dionisos; bahic. 2) Care este propriu inspiratiei, entuziasmului; care exprima stari pasionale, zbucium sufletesc etcetera Arta -ca. [Silabe -si-ac] /<fr. dionisiaque
6Dionisiac, -ă adjectiv
1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic.
2. (Fil. op. a p o l i n i c) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectiva, exprimand impulsurile irationale ale vietii; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pronume di-o-ni-si-ac. / < franceza dionysiaque, conform limba latina dionysiacus, limba greaca (veche) dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].
1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic.
2. (Fil. op. a p o l i n i c) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectiva, exprimand impulsurile irationale ale vietii; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pronume di-o-ni-si-ac. / < franceza dionysiaque, conform limba latina dionysiacus, limba greaca (veche) dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].