Distinct -ă
Definitie, sens si explicatie
1Distinct, -ă, distincti, -te, adjectiv
1. Care se deosebeste prin anumite trasaturi proprii de alte lucruri de acelasi fel sau asemanatoare; deosebit, diferit.
2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lamurit, deslusit. – Din franceza Distinct, limba latina Distinctus.
1. Care se deosebeste prin anumite trasaturi proprii de alte lucruri de acelasi fel sau asemanatoare; deosebit, diferit.
2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lamurit, deslusit. – Din franceza Distinct, limba latina Distinctus.
2Distinct antonim: asemanator, neclar, identic, nedeslusit
3Distinct, -ă adjectiv
1. deosebit, diferit de altceva.
2. (figurativ) clar, deslusit, evident. (< franceza distinct, limba latina distinctus)
1. deosebit, diferit de altceva.
2. (figurativ) clar, deslusit, evident. (< franceza distinct, limba latina distinctus)
4Distinct adjectiv , adverb
1. adjectiv deosebit, diferit, (invechit si popular) osebit. (Doua cete, doua gramezi -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: aparte.
3. adjectiv verifica cuvantul: separat.
4. adjectiv verifica cuvantul: caracteristic.
5. adjectiv verifica cuvantul: clar.
6. adverb verifica cuvantul: bine.
1. adjectiv deosebit, diferit, (invechit si popular) osebit. (Doua cete, doua gramezi -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: aparte.
3. adjectiv verifica cuvantul: separat.
4. adjectiv verifica cuvantul: caracteristic.
5. adjectiv verifica cuvantul: clar.
6. adverb verifica cuvantul: bine.
5Distinct adjectiv m., plural distincti; f. singular distincta (silabe -tinc-), plural distincte
6Distinct -ta (-ti, -te) 1) Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. 2) (despre voce, sunete etcetera) Care se aude bine; deslusit; clar. /<fr. distinct, limba latina distinctus
7Distinct, -ă adjectiv
1. Separat, deosebit, diferit de altceva.
2. Clar, deslusit. [< franceza distinct, conform limba latina distinctus].
1. Separat, deosebit, diferit de altceva.
2. Clar, deslusit. [< franceza distinct, conform limba latina distinctus].