1
Distona, persoana 3 distonează, verb I. Intranzitiv A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul.
Prin specializare (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din italiană Distonare.
Prin specializare (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din italiană Distonare.
DEX – dicționarul explicativ
2
Distona verb I. intranzitiv A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [Prezent indicativ 3, 6 -nează. / < germană distonieren].
DN – dicționar de neologisme
3
Distona verb intranzitiv a fi neconcordant, a fi în dezacord, a nu se potrivi.
(despre sunete muzicale) a suna fals. (< italiană distonare)
(despre sunete muzicale) a suna fals. (< italiană distonare)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
A distona distonez intranzitiv 1) A fi în distonanță; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<italiană distonare
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Distona verb, indicativ prezent 3 singular distonează
DOOM – dicționarul ortografic