Doliu
Definitie, sens si explicatie
1Doliu, doliuri, substantiv neutru
1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectiva; atitudine plina de tristete a celui caruia i-a murit cineva. ♢ Zi de doliu = zi care aminteste un eveniment dureros.
2. Semn exterior (imbracaminte neagra, banta neagra etcetera) prin care cineva isi exprima doliul (1); perioada cat cineva poarta asemenea semne. ♢ Locutiune adjectiv De doliu = (despre haine, culori etcetera) care se foloseste pentru a exprima durerea la moartea si dupa moartea unei rude. ♢ Locutiune adverb În doliu = in haine de culoare neagra (in semn de doliu 1). – Din limba latina Dolium. Conform: franceza d e u i l.
1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectiva; atitudine plina de tristete a celui caruia i-a murit cineva. ♢ Zi de doliu = zi care aminteste un eveniment dureros.
2. Semn exterior (imbracaminte neagra, banta neagra etcetera) prin care cineva isi exprima doliul (1); perioada cat cineva poarta asemenea semne. ♢ Locutiune adjectiv De doliu = (despre haine, culori etcetera) care se foloseste pentru a exprima durerea la moartea si dupa moartea unei rude. ♢ Locutiune adverb În doliu = in haine de culoare neagra (in semn de doliu 1). – Din limba latina Dolium. Conform: franceza d e u i l.
2Doliu substantiv neutru jale, tristete, durere cauzata de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obsteasca etcetera; atitudine plina de tristete a unui om caruia i-a murit cineva. ♦ zi de - = zi care aminteste de un eveniment dureros; in - = in negru. (< limba latina dolium, dupa franceza deuil)
3Doliu substantiv (invechit si reg.) jelanie, (invechit) cerneala, jale. (Haine de -.)
4Doliu substantiv neutru [-liu pronume -liu], art. doliul; plural doliuri
5Doliu -ri n. 1) Durere adanca provocata de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comuna. - national. ♢ Zi de - zi care aminteste de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (imbracaminte sau banta neagra) prin care cineva isi exprima aceasta durere. A fi in -.
A purta -. /<lat. dolium
A purta -. /<lat. dolium
6Doliu substantiv neutru Jale, tristete, durere cauzata de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obsteasca etcetera; atitudine plina de tristete a unui om caruia i-a murit cineva. ♢ Zi de doliu = zi care aminteste de un eveniment dureros; in doliu = in negru. [Pronume -liu. / conform limba latina dolium, limba italiana doglia, franceza deuil].
7Doliu (-ii), substantiv neutru –
1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva. –
2. Semn exterior prin care se exprima doliul. –
3. (Arg) Murdarie strinsa sub unghii.
Franceza deuil, sau mai curind limba italiana doglio cu sensul din franceza – Derivat indolia, verb (a produce doliu).
1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva. –
2. Semn exterior prin care se exprima doliul. –
3. (Arg) Murdarie strinsa sub unghii.
Franceza deuil, sau mai curind limba italiana doglio cu sensul din franceza – Derivat indolia, verb (a produce doliu).