Definitie Dreptate - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dreptate, (rar) dreptati, substantiv feminin Principiu moral si juridic care cere sa se dea fiecaruia ceea ce i se cuvine si sa i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaste drepturile fiecaruia si de a acorda fiecaruia ceea ce i se cuvine. ♢ Locutiune adverb Cu (sau dupa) dreptate = dupa lege, cum se cuvine, in mod just, pe drept, echitabil.
Pe buna dreptate = pe drept cuvant, in mod intemeiat. ♢ Expresie A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate savarsita cuiva; a recunoaste dreptul cuiva intr-o chestiune oarecare.
A avea dreptate = a fi intemeiat in ceea ce spune sau in ceea ce face.
A da (cuiva) dreptate = a recunoaste ca ceea ce spune sau face (cineva) este intemeiat, indreptatit, just. ♦ (Popular) Judecata. – Din Dreptatate (invechit „dreptate” < drept + sufix -atate).

Varianta definitie 2: Dreptate antonim: nedreptate, neechitate

Varianta definitie 3: Dreptate substantiv verifica cuvantul: actiune, cauza, judecata, proces.

Varianta definitie 4: Dreptate substantiv
1. echitate, justitie, (invechit) lege. (Lupta in numele -atii.)
2. verifica cuvantul: justete.

Varianta definitie 5: Dreptate substantiv feminin, g.-d. art. dreptatii; plural dreptati

Varianta definitie 6: Dreptate -ati f. 1) Principiu moral si juridic care cere respectarea drepturilor fiecaruia; echitate. Act de -. ♢ A face (sau A da) - a indreptati.
Pe buna - in mod intemeiat; pe drept cuvant. A avea - a fi intemeiat in ceea ce (se) spune sau in ceea ce (se) face. 2) la plural Drepturi recunoscute prin lege. [Art. Dreptatea; G.-D. Dreptatii] /drept + sufix -ate