Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dric

1 * Cuvantul cu diacritice: dric
Cuvantul fara diacritice: dric

Definitie: DRIC, dricuri, substantiv neutru 1. Scheletul de sus al unui car (fără roți și loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etcetera care se poate încărca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar. ♢ Expresie (Familiar) A fi pe dric = a fi pe sfârșite; a fi într-o situație grea; a fi gata să eșueze. 3. Figurativ (Popular) Punct culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp; miez, toi. – Din limba maghiara dërek.

2 * Cuvantul cu diacritice: dric
Cuvantul fara diacritice: dric

Definitie: DRIC substantiv verifica cuvantul: centru, cocârlă, cotigă, miez, mijloc, putere, schimbătoare, teleagă, toi.

3 * Cuvantul cu diacritice: dric
Cuvantul fara diacritice: dric

Definitie: DRIC substantiv 1. (TEHNICA) (regional) sandâc. (- la căruță.) 2. car funebru, car funerar, car mortuar, (Bucovina) caravană, (Moldova) droagă, patașcă.

4 * Cuvantul cu diacritice: dric
Cuvantul fara diacritice: dric

Definitie: dric substantiv neutru, plural dricuri

5 * Cuvantul cu diacritice: dric -uri
Cuvantul fara diacritice: dric

Definitie: DRIC -uri n. 1) Corp al unui car sau al unei căruțe, fără loitre și roți. 2) Trăsură folosită la transportul mortului la cimitir; car mortuar; car funebru. ♢ A fi pe - a) a fi pe patul de moarte; b) a fi pe punctul de a eșua. 3) flg. Punct culminant al unui fenomen în desfașurare; toi. În -ul iernii. ungara dërek

6 * Cuvantul cu diacritice: dric drícuri
Cuvantul fara diacritice: dric

Definitie: dric (dricuri), substantiv neutru – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derek „centru” (Tiktin; Scriban; Galdi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu limba turca: direk, conform direc. Conform: și limba sarba: drek „încărcătura unei căruțe”. – Derivat dricar, substantiv masculin (funcționar de pompe funebre); dricar, substantiv neutru (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, substantiv feminin (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (conform Galdi, Dict., 125); îndrica, verb reflexiv (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”.