1
Dric, dricuri, substantiv neutru
1. Scheletul de sus al unui car (fără roți și loitre).
Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate încărca pe un asemenea schelet.
2. Vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar.
Expresie (Familiar) A fi pe dric = a fi pe sfârșite; a fi într-o situație grea; a fi gata să eșueze.
3. Figurat (Popular) Punct culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp; miez, toi. – Din maghiară Dërek.
1. Scheletul de sus al unui car (fără roți și loitre).
Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate încărca pe un asemenea schelet.
2. Vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar.
Expresie (Familiar) A fi pe dric = a fi pe sfârșite; a fi într-o situație grea; a fi gata să eșueze.
3. Figurat (Popular) Punct culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp; miez, toi. – Din maghiară Dërek.
DEX – dicționarul explicativ
2
Dric dricuri neutru 1) Corp al unui car sau al unei căruțe, fără loitre și roți. 2) Trăsură folosită la transportul mortului la cimitir; car mortuar; car funebru.
A fi pe dric a) a fi pe patul de moarte; b) a fi pe punctul de a eșua. 3) flg. Punct culminant al unui fenomen în desfașurare; toi. În dricul iernii. /<ungară dërek
A fi pe dric a) a fi pe patul de moarte; b) a fi pe punctul de a eșua. 3) flg. Punct culminant al unui fenomen în desfașurare; toi. În dricul iernii. /<ungară dërek
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Dric (dricuri), substantiv neutru –
1. Centru, punct central. –
2. Scheletul de sus al unui car. –
3. Car mortuar.
Origine incertă.
Pare a proveni din maghiară derek „centru” (Tiktin; Scriban; Galdi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu turcă direk, conform direc.
Conform și sârbă drek „încărcătura unei căruțe”. – Derivat dricar, substantiv masculin (funcționar de pompe funebre); dricar, substantiv neutru (Banat, pătură), din maghiară derekal; dricală, substantiv feminin (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (conform Galdi, Dict., 125); îndrica, verb reflexiv (a se așeza peste), pe care Dar îl derivă de la ridica, și Graur, Bl, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”.
1. Centru, punct central. –
2. Scheletul de sus al unui car. –
3. Car mortuar.
Origine incertă.
Pare a proveni din maghiară derek „centru” (Tiktin; Scriban; Galdi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu turcă direk, conform direc.
Conform și sârbă drek „încărcătura unei căruțe”. – Derivat dricar, substantiv masculin (funcționar de pompe funebre); dricar, substantiv neutru (Banat, pătură), din maghiară derekal; dricală, substantiv feminin (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (conform Galdi, Dict., 125); îndrica, verb reflexiv (a se așeza peste), pe care Dar îl derivă de la ridica, și Graur, Bl, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”.
DER – dicționarul etimologic
4
Dric substantiv neutru, plural dricuri
DOOM – dicționarul ortografic