Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rob roabă

1 * Cuvantul cu diacritice: rob roábă
Cuvantul fara diacritice: rob

Definitie: ROB, ROABĂ, robi, roabe substantiv masculin și feminin: 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Popular) Deținut, întemnițat. ♦ Figurativ Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Figurativ Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din limba slava (veche) robŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: rob
Cuvantul fara diacritice: rob

Definitie: ROB substantiv verifica cuvantul: condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș.

3 * Cuvantul cu diacritice: rob
Cuvantul fara diacritice: rob

Definitie: ROB substantiv 1. verifica cuvantul: sclav. 2. captiv. (- la turci.)

4 * Cuvantul cu diacritice: rob
Cuvantul fara diacritice: rob

Definitie: rob substantiv masculin, plural robi

5 * Cuvantul cu diacritice: rob roábă robi roábe
Cuvantul fara diacritice: rob

Definitie: ROB (roabă (robi, roabe) masculin și feminin 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependență totală de un stăpân; sclav; serv; șerb. ♢ Calea (sau Drumul)--ilor constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. - la turci. 3) figurativ Persoană care muncește din greu. 4) figurat Persoană foarte supusă, care ascultă și execută orbește ordinele cuiva; sclav. ♢ -ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) figurat Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. - al pasiunii. limba slava (veche) robu

6 * Cuvantul cu diacritice: rob róbi
Cuvantul fara diacritice: rob

Definitie: rob (robi), substantiv masculin – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoț. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), conform limba sarba:, cr., ceh., pol., limba albaneza, mag. rab. – Derivat roabă, substantiv feminin (sclavă; tărăboanță), la care sensul al doilea este tot limba slava (veche), conform limba sarba: raba „căruță” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adjectiv (Mold., asiduu, harnic); robi, verb (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), conform limba slava (veche) rabiti; robie, substantiv feminin (sclavie, captivitate), conform limba sarba:, cr. robia; robcă, substantiv feminin (învechit, sclavă); robime, substantiv feminin (învechit, sclavi); roboti, verb (Mold., a munic, a trudi), din limba slava (veche) rabotiti „a face robi”, conform limba rusa rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), substantiv feminin (Trans., clacă; muncă), din limba slava (veche) rabota „captivitate”, conform ceh., pol., limba rusa rabota, bulgara rabot; roboteală, substantiv feminin (muncă, activitate); robotaș, substantiv masculin (Trans., clăcaș), din limba sarba: rabotaš, mag. rabotos; robșag, substantiv neutru (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, verb (a elibera, a da libertate); desrobitor, adjectiv (liberator); robot, substantiv masculin (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul franceza robot.