Definitie Drojdie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Drojdie, drojdii, substantiv feminin
1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ♢ Expresie A fi (sau a sta, a se afla etcetera) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea.
2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin.
3. Figurativ Ramasita, reminiscenta, urma.
4. Figurativ (La singular, cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi.
5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din limba slava (veche) Droždijen.

Varianta definitie 2: Drojdie substantiv verifica cuvantul: lepadatura.

Varianta definitie 3: Drojdie substantiv
1. levura, (regional) taica. (- de bere.)
2. verifica cuvantul: maia.
3. drojdie selectionata = ferment selectionat.
4. (prin Banat) logor. (- depusa pe fundul unui butoi.)
5. verifica cuvantul: zat.

Varianta definitie 4: Drojdie substantiv feminin (silabe -di-e), art. drojdia (silabe -di-a), g.-d. art. drojdiei; plural drojdii, art. drojdiile (silabe -di-i-)

Varianta definitie 5: Drojdie -i f. 1) Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentatia alcoolica sau dospirea aluatului. 2) Preparat continand asemenea microorganisme si folosit la dospirea aluatului. 3) Materie care se depune pe fundul unui vas cand un lichid se afla mai mult timp in el. - de vin. 4) figurativ Ceea ce ramane dupa ce se consuma ceva; ramasita. 5) cu sens colectiv figurativ Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; pleava; putregai. [Art. Drojdia; G.-D. Drojdiei; Sil. -di-e] /<sl. droždijen

Varianta definitie 6: Drojdie (drojdii), substantiv feminin –
1. Zat. –
2. Sediment. –
3. Ferment, preparat industrial intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului.
Megl. (drujdeala).
Sl. droždije (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88), conform bulgara droždie, limba sarba: drožda, slov. droždije, ceh., limba rusa droždi. – Derivat drojdios, adjectiv (dens, plin de drojdie, impur).