Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dublu

1 * Cuvantul cu diacritice: dúblu
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU¹ substantiv neutru verifica cuvantul: dublă.

2 * Cuvantul cu diacritice: dúblu -ă
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU², -Ă, dubli, -e, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ♢ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etcetera) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etcetera) cu două înțelesuri, echivocă. ♢ Compuse: dublu-decalitru, substantiv masculin = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru substantiv masculin = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster substantiv masculin = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ♢ Expresie (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din franceza double.

3 * Cuvantul cu diacritice: dublu-
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU¹- pref. „dublu”. (< franceza double-, conform lat. duplus)

4 * Cuvantul cu diacritice: dúblu -ă
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU², -Ă I. adjectiv 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♢ (s. m.) - băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge -ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. substantiv neutru motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< franceza double)

5 * Cuvantul cu diacritice: dúblu
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU adjectiv îndoit. (A plătit un preț -.)

6 * Cuvantul cu diacritice: dúblu
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: dublu adjectiv m. (silabe -blu), plural dubli; f. singular dublă, plural duble

7 * Cuvantul cu diacritice: dúblu -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU -ă (-i, -e) 1) Care se repetă de două ori. 2) Care este de două ori mai mare; îndoit. 3) Care este alcătuit din două elemente identice sau asemănătoare. franceza double

8 * Cuvantul cu diacritice: baionétă
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: - dublu [cm] – BAIONETĂ substantiv feminin 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ♢ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig. ; la pl.) Purtători ai acestor arme ; (prin extensiune) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehnica) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etcetera [Pronume ba-io-, plural -te. / < franceza baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă].

9 * Cuvantul cu diacritice: dúblu -ă
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: DUBLU, -Ă adjectiv 1. Care este de două ori mai mare; îndoit. 2. Format din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♦ (substantiv masculin) Dublu băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. Minge dublă = mișcare nereglementară la volei, handbal, tenis sau tenis de masă, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. [< franceza double].

10 * Cuvantul cu diacritice: dúblu dúblă
Cuvantul fara diacritice: dublu

Definitie: dublu (dublă), adjectiv – Care este de două ori mai mare, îndoit. – Varianta (învechit) duplu. Franceza double. – Derivat dublă, substantiv feminin (măsură pentru cereale, egală cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, verb (a face să devină de două ori mai mare, a îndoi); dubleu (var. duble), substantiv neutru (metal placat cu aur; lovitură dublă, la jocul de biliard, în casă etcetera), din franceza double; dublet, substantiv neutru (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, verb (a face un duplicat), din limba latina duplicare (secolul XIX); duplicat, substantiv neutru, din limba germana Duplikat; duplicitate, substantiv feminin, din franceza duplicite. Varianta duplu se explică prin încrucișarea cu limba neogreaca: δυπλοῦς › mr. duplu.