Definitie Dublu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DÚblu1 substantiv neutru verifica cuvantul: Dubla.

Varianta definitie 2: DÚblu2, -Ă, dubli, -e, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult in raport cu o cantitate data; indoit. ♢ Cuvant (sau vorba, afirmatie etcetera) cu dublu sens (sau inteles) = cuvant (sau afirmatie etcetera) cu doua intelesuri, echivoca. ♢ Compuse: dublu-decalitru, substantiv masculin = unitate de masura de capacitate pentru cereale, egala cu 20 de litri; vas avand aceasta capacitate; dublu-decimetru substantiv masculin = rigla cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster substantiv masculin = unitate de masura pentru volumul lemnelor, egala cu doi metri cubi.
2. Alcatuit din doua elemente sau parti egale, identice ori asemanatoare; care are loc intre doua elemente; care se face in doua locuri. ♢ Expresie (Substantivat) A da o dubla = (la unele jocuri cu zaruri) a cadea acelasi numar de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = A) a vedea doua imagini ale aceluiasi obiect; a vedea tulbure; B) a fi ametit de bautura. ♦ (Substantivat, m.) Dublu baieti (sau fete, mixt) (si eliptic) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte.
3. (În sintagma) Minge dubla (si substantivat, f.) = miscare nereglementara constand (la volei si la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau (la tenis si la tenis de masa) in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeasi parte a terenului sau a mesei de joc. – Din franceza Double.

Varianta definitie 3: Dublu1- pref. „dublu”. (< franceza double-, conform lat. duplus)

Varianta definitie 4: DÚblu2, -Ă I. adjectiv
1. care este de doua ori mai mare; indoit.
2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♢ (s. m.) - baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei.
3. minge -a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc.
II. substantiv neutru motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< franceza double)

Varianta definitie 5: DÚblu adjectiv indoit. (A platit un pret -.)

Varianta definitie 6: Dublu adjectiv m. (silabe -blu), plural dubli; f. singular dubla, plural duble

Varianta definitie 7: DÚblu -a (-i, -e) 1) Care se repeta de doua ori. 2) Care este de doua ori mai mare; indoit. 3) Care este alcatuit din doua elemente identice sau asemanatoare. /<fr. double

Varianta definitie 8: - dublu [cm] – BaionÉtĂ substantiv feminin
1. Arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ♢ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig. ; la pl.) Purtatori ai acestor arme ; (prin extensiune) armata, trupa, efectiv de soldati.
2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (Tehnica) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etcetera [Pronume ba-io-, plural -te. / < franceza baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

Varianta definitie 9: DÚblu, -Ă adjectiv
1. Care este de doua ori mai mare; indoit.
2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (substantiv masculin) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei.
3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< franceza double].

Varianta definitie 10: Dublu (dubla), adjectiv – Care este de doua ori mai mare, indoit. – Varianta (invechit) duplu.
Franceza double. – Derivat dubla, substantiv feminin (masura pentru cereale, egala cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, verb (a face sa devina de doua ori mai mare, a indoi); dubleu (var. duble), substantiv neutru (metal placat cu aur; lovitura dubla, la jocul de biliard, in casa etcetera), din franceza double; dublet, substantiv neutru (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, verb (a face un duplicat), din limba latina duplicare (secolul XIX); duplicat, substantiv neutru, din limba germana Duplikat; duplicitate, substantiv feminin, din franceza duplicite.
Varianta duplu se explica prin incrucisarea cu limba neogreaca: δυπλοῦς › mr. duplu.