Definitie Dup - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dup interjectie
1. Cuvant care imita mersul apasat, tropaitul incaltamintei etcetera
2. Cuvant care imita zgomotul infundat produs de o izbitura, o cazatura etcetera – Onomatopee.

Varianta definitie 2: Dup interjectie

Varianta definitie 3: Dup, dupi, substantiv masculin (regional)
1. smoc de lana, cocolos de blana, de par, de postav.
2. (in jocul de copii) vergea prinsa din zbor.

Varianta definitie 4: Dup interjectie – Poc (exprima zgomotul produs de o lovitura). – Varianta sdup.
Creatie expresiva, conform buf, hop si limba neogreaca: δοῦπος. – Derivat dup, substantiv masculin (bila; betisor care inlocuieste bilele la anumite jocuri de copii; smoc de par), cuvinte care adesea sint considerate de origine diferita, dar care provin din aceeasi intentie expresiva, de a desemna un obiect rotund si greu.
Dupa Cihac, II, 105 ar trebui plecat de la dup „joc cu bile”, care ar proveni din limba slava (veche) duplŭ „concav”, conform pol. dup „scorbura”, ceh. dupa „gaura”, bulgara dup(č)ĭa „a gauri”.
Aceste paralele sint evidente; insa sensul lui dup „joc de bile” nu este atestat si pare a fi rezultatul unei greseli de interpretare a expresiei a juca in dupi „a juca popice (care trebuie sa fie bagate intr-o gaura)”.
Dupa Conev 40, din bulgara dupka.
Dublet de la dup „smoc de lina” trebuie sa fie dop, substantiv neutru (bucata de pluta cu care se astupa o sticla; pluta); se stie ca un smoc de lina sau o bucata de cirpa este cel mai simplu dintre dopurile primitive.
Cuvintul rom. a fost explicat prin cr. tapun (Cihac, II, 99), care cu greu s-ar putea admite, si putin sau deloc probabil pe baza gepidicul *dups (Gamillscheg, Rom.
Gem., II, 251) sau a sas. dop (Meyer-Lübke, Z. vergl.
Sprachf., XXXIX, 597; Dacor., III, 734; Scriban; Rosetti, II, 80).
Derivat dupac, substantiv masculin (lovitura; palma; pumn), der. cu suf -ac (Pascu, Suf., 191; conform Iordan, BF, I, 110; dupa Candrea, trebuie sa se puna in legatura cu limba sarba: dupac „lovitura”); dupaci, verb (a lovi, a da cu pumnul; a calca in picioare; a lega); dupuros, adjectiv (Mold., paros, plin de smocuri); dupurlui, verb (a jumuli, a curata), de la plural dupuri cu un sufix expresiv
; dupai (var. dupui), verb (a tropai, a calca zgomotos); sducni, verb (Banat, a scutura, a face sa tremure); (s)dupait, substantiv neutru (tropait); (s)dupaiala, substantiv feminin (tropait); indupaca, verb (a se ghiftui, a infuleca), cuvint cuvant invechit, folosit de Cantemir; indopa, verb (a hrani, peste masura, a ghiftui; a umple, a satura; a hrani o pasare virindu-i mincare pe git pentru a o ingrasa; reflexiv, a se satura, a se ghiftui); doapa, substantiv feminin (femeie dolofana); dopar, substantiv neutru (tirbuson).
Din rom. provine mag. dop (Edelspacher 13) si sas. dop.

Varianta definitie 5: Dup2, dupuri, substantiv neutru (Regional) Smoc de lana incalcita sau de par zbarlit.