Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dup

1 * Cuvantul cu diacritice: dup
Cuvantul fara diacritice: dup

Definitie: DUP interjectie 1. Cuvânt care imită mersul apăsat, tropăitul încălțămintei etcetera 2. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de o izbitură, o căzătură etcetera – Onomatopee.

2 * Cuvantul cu diacritice: dup
Cuvantul fara diacritice: dup

Definitie: dup interjectie

3 * Cuvantul cu diacritice: dup
Cuvantul fara diacritice: dup

Definitie: dup, dupi, substantiv masculin (regional) 1. smoc de lână, cocoloș de blană, de păr, de postav. 2. (în jocul de copii) vergea prinsă din zbor.

4 * Cuvantul cu diacritice: dup
Cuvantul fara diacritice: dup

Definitie: dup interjectie – Poc (exprimă zgomotul produs de o lovitură). – Varianta sdup. Creație expresivă, conform buf, hop și limba neogreaca: δοῦπος. – Derivat dup, substantiv masculin (bilă; bețișor care înlocuiește bilele la anumite jocuri de copii; smoc de păr), cuvinte care adesea sînt considerate de origine diferită, dar care provin din aceeași intenție expresivă, de a desemna un obiect rotund și greu. După Cihac, II, 105 ar trebui plecat de la dup „joc cu bile”, care ar proveni din limba slava (veche) duplŭ „concav”, conform pol. dup „scorbură”, ceh. dupa „gaură”, bulgara dup(č)ĭă „a găuri”. Aceste paralele sînt evidente; însă sensul lui dup „joc de bile” nu este atestat și pare a fi rezultatul unei greșeli de interpretare a expresiei a juca în dupi „a juca popice (care trebuie să fie băgate într-o gaură)”. După Conev 40, din bulgara dupka. Dublet de la dup „smoc de lînă” trebuie să fie dop, substantiv neutru (bucată de plută cu care se astupă o sticlă; plută); se știe că un smoc de lînă sau o bucată de cîrpă este cel mai simplu dintre dopurile primitive. Cuvîntul rom. a fost explicat prin cr. tapun (Cihac, II, 99), care cu greu s-ar putea admite, și puțin sau deloc probabil pe baza gepidicul dups (Gamillscheg, Rom. Gem., II, 251) sau a săs. dop (Meyer-Lubke, Z. vergl. Sprachf., XXXIX, 597; Dacor., III, 734; Scriban; Rosetti, II, 80). Derivat dupac, substantiv masculin (lovitură; palmă; pumn), der. cu suf -ac (Pascu, Suf., 191; conform Iordan, BF, I, 110; după Candrea, trebuie să se pună în legătură cu limba sarba: dupac „lovitură”); dupăci, verb (a lovi, a da cu pumnul; a călca în picioare; a lega); dupuros, adjectiv (Mold., păros, plin de smocuri); dupurlui, verb (a jumuli, a curăța), de la plural dupuri cu un sufix expresiv ; dupăi (var. dupui), verb (a tropăi, a călca zgomotos); sducni, verb (Banat, a scutura, a face să tremure); (s)dupăit, substantiv neutru (tropăit); (s)dupăială, substantiv feminin (tropăit); îndupăca, verb (a se ghiftui, a înfuleca), cuvînt cuvant invechit, folosit de Cantemir; îndopa, verb (a hrăni, peste măsură, a ghiftui; a umple, a sătura; a hrăni o pasăre vîrîndu-i mîncare pe gît pentru a o îngrășa; reflexiv, a se sătura, a se ghiftui); doapă, substantiv feminin (femeie dolofană); dopar, substantiv neutru (tirbușon). Din rom. provine mag. dop (Edelspacher 13) și săs. dop.

5 * Cuvantul cu diacritice: dup
Cuvantul fara diacritice: dup

Definitie: DUP², dupuri, substantiv neutru (Regional) Smoc de lână încâlcită sau de păr zbârlit.