Definitie Dăbălăza - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DĂBĂLĂZA, dabalazez, verb I. (Regional)
1. Tranzitiv (Despre animale) A-si lasa sa atarne in jos capul, gura sau urechile; a pleosti.
2. Reflexiv (Despre oameni) A slabi, a se molesi. – Probabil din Dabalazat.

Varianta definitie 2: DĂBĂLĂZA verb verifica cuvantul: blegi, bosumfla, imbufna, pleosti.

Varianta definitie 3: Dabalaza verb, indicativ prezent 1 singular dabalazez, 3 singular si plural dabalazeaza

Varianta definitie 4: Dabalaza (-zez, -at), verb –
1. (Refl., Trans) A se bosumfla. –
2. A slabi, a da drumul. –
3. A extenua, a obosi, a epuiza. – Varianta dalabaza, dabala, dabila, daula, de(h)ula, decula.
Origine expresiva.
Primul sens indica prezenta limba slava (veche) lobŭza „buza”; dar tratamentul varianta se explica numai printr-o interpretare expresiva (conform Candrea, Scriban).
Dupa Cihac, II, 89, din limba slava (veche) debĕlati, dificil din punct de vedere semantic.
Philippide, Principii, 140, interpreteaza pe dabalazat ca deszalaba.
REW 2941 (dupa Puscariu) il explica pe daula prin limba latina debilis; si Cihac, II, 93, interpreteaza varianta trans. decula prin pol. kulawić „a schiopata”.
Derivat dabalat, adjectiv (despre buze sau urechi; cazut; suparat; imbufnat); dabila (var. dabula, dabala), substantiv feminin (gloaba, mirtoaga; dare, bir; femeie rotofeie, durdulie), pentru a carui evolutie semantica conform gloaba; dabilar, substantiv masculin (perceptor, stringator de dari).
Dupa Candrea si Scriban, dabila s-ar explica prin mag. debella „femeie inalta”.
Graur, BL, II, 145, pleaca de la limba tiganeasca: dabul- „futuere”, si in BL, IV, 77, de la limba turca: dabul „femeie grasa”; ipoteza putin probabila, deoarece cuvintul circula numai in Mold. si Trans., unde imprumuturile din limba turca: sint rare, si fiindca nu tine seama de celelalte sensuri ale cuvintului rom.