Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Echilibru

1 * Cuvantul cu diacritice: echilíbru
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: ECHILIBRU, echilibre, substantiv neutru 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen. ♢ Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate. ♢ Expresie A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. ♦ Figurativ Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntică. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale. ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale. 4. Figurativ Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din franceza equilibre, lat aequilibrium.

2 * Cuvantul cu diacritice: echilibru
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: Echilibru antonim: dezechilibru

3 * Cuvantul cu diacritice: echilíbru
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: ECHILIBRU substantiv neutru 1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus. 2. (biologie) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. o - ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă. 3. proporție, raport just între lucruri opuse. o - de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; - bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzație de - = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu. 5. (figurativ) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească. (< franceza equilibre, limba latina aequilibrium)

4 * Cuvantul cu diacritice: echilíbru
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: ECHILIBRU substantiv 1. stabilitate. (Se asigură -l navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziție de -.) 3. (rar) statică. (Tulburări de -.) 4. verifica cuvantul: armonie.

5 * Cuvantul cu diacritice: echilíbru
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: echilibru substantiv neutru (silabe -bru), art. echilibrul; plural echilibre

6 * Cuvantul cu diacritice: echilíbru -e
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: ECHILIBRU -e n. 1) Stare a unui corp care este supus acțiunii unor forțe fără a-i schimba poziția. 2) Poziție verticală sau atitudine stabilă a unui corp în spațiu. 3) Concordanță între lucruri opuse sau diferite. 4) figurat Stare de liniște sufletească. [Silabe -li-bru] franceza equilibre, limba latina aequilibrium

7 * Cuvantul cu diacritice: echilíbru
Cuvantul fara diacritice: echilibru

Definitie: ECHILIBRU substantiv neutru 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Filozofie) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Figurat) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etcetera ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Plural -re, -ruri. / conform franceza equilibre, limba italiana equilibrio, limba latina aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță].