1
Echilibru, echilibre, substantiv neutru
1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen.
Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate.
Expresie A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși.
2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită.
Figurat Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntică.
3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale.
Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale.
4. Figurat Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din franceză Equilibre, lat Aequilibrium.
1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen.
Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate.
Expresie A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși.
2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită.
Figurat Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntică.
3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale.
Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale.
4. Figurat Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din franceză Equilibre, lat Aequilibrium.
DEX – dicționarul explicativ
2
Echilibru substantiv neutru
1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biologie) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. o echilibru ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
3. proporție, raport just între lucruri opuse. o echilibru de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
4. (psihologie) senzație de echilibru = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
5. (figurat) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească. (< franceză equilibre, latină aequilibrium)
1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biologie) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. o echilibru ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
3. proporție, raport just între lucruri opuse. o echilibru de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
4. (psihologie) senzație de echilibru = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
5. (figurat) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească. (< franceză equilibre, latină aequilibrium)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Echilibru echilibre neutru 1) Stare a unui corp care este supus acțiunii unor forțe fără a-i schimba poziția. 2) Poziție verticală sau atitudine stabilă a unui corp în spațiu. 3) Concordanță între lucruri opuse sau diferite. 4) figurat Stare de liniște sufletească. [Silabe -li-bru] /<franceză equilibre, latină aequilibrium
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Echilibru substantiv neutru
1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare.
(Filozofie) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant.
2. (Figurat) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc.
Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Plural -re, -ruri. / conform franceză equilibre, italiană equilibrio, latină aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță].
1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare.
(Filozofie) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant.
2. (Figurat) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc.
Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Plural -re, -ruri. / conform franceză equilibre, italiană equilibrio, latină aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Echilibru substantiv neutru (silabe -bru), articulat echilibrul; plural echilibre
DOOM – dicționarul ortografic