Definitie Echilibru - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Echilibru, echilibre, substantiv neutru
1. Situatie a unui corp asupra caruia se exercita forte care nu-i schimba starea de miscare sau de repaus; stare stationara a unui fenomen. ♢ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfasoara cu aceeasi intensitate. ♢ Expresie A-si pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea, de a se prabusi.
2. Proprietate a anumitor sisteme de forte de a nu schimba starea de miscare sau de repaus a unui corp rigid asupra caruia se exercita. ♦ Figurativ Stare de liniste, armonie, de stabilitate launtica.
3. Stare a unei balante economice in care partile comparate sau raportate sunt egale. ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile.
Echilibru economic = stare de concordanta intre elementele interdependente si toate variabilele activitatii economice si sociale.
4. Figurativ Proportie justa, raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. – Din franceza Equilibre, lat Aequilibrium.

Varianta definitie 2: Echilibru antonim: dezechilibru

Varianta definitie 3: Echilibru substantiv neutru
1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare sau de repaus.
2. (biologie) insusire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. o - ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitia faunei si a florei ramane aproape constanta.
3. proportie, raport just intre lucruri opuse. o - de forte = situatie in care mai multe puteri, de tarie aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume; - bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
4. (psih.) senzatie de - = senzatie care reflecta pozitia si miscarile corpului in spatiu.
5. (figurativ) stare de liniste, de armonie, de stabilitate sufleteasca. (< franceza equilibre, limba latina aequilibrium)

Varianta definitie 4: Echilibru substantiv 1. stabilitate. (Se asigura -l navei.)
2. cumpana, cumpaneala, cumpanire. (A se afla in pozitie de -.)
3. (rar) statica. (Tulburari de -.)
4. verifica cuvantul: armonie.

Varianta definitie 5: Echilibru substantiv neutru (silabe -bru), art. echilibrul; plural echilibre

Varianta definitie 6: Echilibru -e n. 1) Stare a unui corp care este supus actiunii unor forte fara a-i schimba pozitia. 2) Pozitie verticala sau atitudine stabila a unui corp in spatiu. 3) Concordanta intre lucruri opuse sau diferite. 4) figurat Stare de liniste sufleteasca. [Silabe -li-bru] /<fr. equilibre, limba latina aequilibrium

Varianta definitie 7: Echilibru substantiv neutru
1. Stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare. ♦ (Filozofie) Teoria echilibrului = conceptie potrivit careia in mecanismul procesului dezvoltarii este esentiala starea de echilibru intre obiectul in dezvoltare si mediul ambiant.
2. (Figurat) Stabilitate a unei situatii, a unei stari sufletesti etcetera ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Plural -re, -ruri. / conform franceza equilibre, limba italiana equilibrio, limba latina aequilibrium < aequus – egal, libra – balanta].