1
Echivalență, echivalențe, substantiv feminin
1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent.
Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul.
(Logică) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună.
2. (Medicină) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă.
3. (Matematică) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din franceză Equivalence.
1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent.
Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul.
(Logică) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună.
2. (Medicină) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă.
3. (Matematică) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din franceză Equivalence.
DEX – dicționarul explicativ
2
Echivalență substantiv feminin
1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc.
2. (logică) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună.
3. (matematică) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.
manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< franceză equivalence)
1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc.
2. (logică) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună.
3. (matematică) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.
manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< franceză equivalence)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Echivalență substantiv feminin
1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent.
(Logică) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună.
2. (Matematică) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
3. (Medicină) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.
Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Conform franceză equivalence, italiană equivalenza].
1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent.
(Logică) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună.
2. (Matematică) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
3. (Medicină) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.
Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Conform franceză equivalence, italiană equivalenza].
DN – dicționar de neologisme
4
Echivalență echivalențe feminin Egalitate cantitativă sau calitativă; proprietate a obiectelor de a fi egale (ca valoare, sens etc.). /<franceză equivalence
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Echivalență substantiv feminin → valență
DOOM – dicționarul ortografic