Concordanță

Concordanță substantiv feminin
1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). o ă timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor.
îmbinare armonioasă de sunete.
2. (geologie) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.
3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< franceză concordance)

MDN – marele dicționar de neologisme

Concordanță concordanțe feminin Caracter concordant; coincidență; congruență.
Concordanța timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. /<franceză concordance

NODEX – noul dicționar explicativ

Concordanță substantiv feminin
1. Faptul de a concorda; potrivire, acord.
Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă.
2. (Geologie) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Conform franceză concordance, italiană concordanza].

DN – dicționar de neologisme

Concordanță, concordanțe, substantiv feminin Acord, potrivire.
(Gramatică) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din franceză Concordance.

DEX – dicționarul explicativ