Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul El ea

1 * Cuvantul cu diacritice: el ea
Cuvantul fara diacritice: el

Definitie: EL, EA, ei, ele, pronume pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Familiar; la singular) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ♢ Expresie Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etcetera de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ♢ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ♢ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pronuntat: iel, ia, iei, iele] – Limba Latina illum, illa.

2 * Cuvantul cu diacritice: el
Cuvantul fara diacritice: el

Definitie: EL pronume dânsul, dumnealui, (popular) dumneasa, (învechit) nusul. (- m-a invitat.)

3 * Cuvantul cu diacritice: el
Cuvantul fara diacritice: el

Definitie: el pr. [pronume iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); plural ei [pronume iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i- (lua-i-ar)

4 * Cuvantul cu diacritice: el ea ei ele
Cuvantul fara diacritice: el

Definitie: EL ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbește) - învață. A fost și - la țară. 2) Soț (respectiv soție). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesivă) Cartea lui. A lor a fost inițiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, îi, i, lor, le, li se folosesc cu funcție de complement indirect sau atribut) Fusul îi scapă ei din mână. 5) (formele de acuzativ îl, l, o, îi, i, le se folosesc cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el îl caută. 6) (formele i și o se folosesc cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. limba latina illum, illa

5 * Cuvantul cu diacritice: el
Cuvantul fara diacritice: el

Definitie: el [pronume iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); plural ei [pronume iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (da-i-ar)

6 * Cuvantul cu diacritice: el -ei
Cuvantul fara diacritice: el

Definitie: el (-ei), pronume – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Limba Latina ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare ĭllus; conform limba italiana el, ello, egli, franceza il, sp., port. el. – Gen. lui ‹ ĭlluĭ (plural lor ‹ ĭllōrum), dat. îi ‹ ĭllĭ (plural le ‹ ĭllis), acuzativ l ‹ ĭllum, nom. plural ei ‹ ĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30).