Elegiac -ă
Definitie, sens si explicatie
1Elegiac, -ă, elegiaci, -ce, adjectiv Care are caracterele elegiei; prin extensiune melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeti) Care scrie elegii sau lucrari cu caracter de elegie. [Pronuntat: -gi-ac] – Din franceza Elegiaque, limba latina Elegiacus.
2Elegiac, -ă adjectiv
1. cu caracter de elegie; elegic. o distih - = distih folosit in elegii. ♢ (despre poeti) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< franceza elegiaque, limba latina elegiacus)
1. cu caracter de elegie; elegic. o distih - = distih folosit in elegii. ♢ (despre poeti) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< franceza elegiaque, limba latina elegiacus)
3Elegiac adjectiv melancolic, trist. (Poezie cu carac-ter -.)
4Elegiac adjectiv m. (silabe -gi-ac), plural elegiaci; f. singular elegiaca, plural elegiace
5Elegiac -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de elegie; propriu elegiei. Versuri -ce. 2) (despre poeti) Care scrie elegii sau lucrari cu caracter de elegie. [Silabe -gi-ac] /<fr. elegiaque, limba latina elegiacus
6Elegiac, -ă adjectiv
1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie.
2. Trist, jalnic. [Pronume -gi-ac. / conform franceza elegiaque, limba italiana elegiaco].
1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie.
2. Trist, jalnic. [Pronume -gi-ac. / conform franceza elegiaque, limba italiana elegiaco].