Elocuțiune
Definitie, sens si explicatie
1Elocuțiune, elocutiuni, substantiv feminin
1. Mod de a se exprima gandirea prin cuvinte. ♦ Alegerea si asezarea cuvintelor intr-un discurs.
2. Parte a retoricii care trateaza despre stilul unui discurs. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Elocution, limba latina Elocutio, -onis.
1. Mod de a se exprima gandirea prin cuvinte. ♦ Alegerea si asezarea cuvintelor intr-un discurs.
2. Parte a retoricii care trateaza despre stilul unui discurs. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Elocution, limba latina Elocutio, -onis.
2Elocuțiune substantiv feminin
1. fel de exprimare a ideilor, a gandurilor. ♢ alegerea si dispunerea cuvintelor intr-un discurs.
2. parte a retoricii care trateaza problemele de stil. (< franceza elocution, limba latina elocutio)
1. fel de exprimare a ideilor, a gandurilor. ♢ alegerea si dispunerea cuvintelor intr-un discurs.
2. parte a retoricii care trateaza problemele de stil. (< franceza elocution, limba latina elocutio)
3Elocutiune (mod de a exprima gandirea prin cuvinte) substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. elocutiunii; plural elocutiuni
4Elocuțiune -i f. 1) Mod de exprimare a gandurilor (a ideilor) prin cuvinte. 2) Parte a retoricii care trateaza probleme de stil. /<fr. elocution, limba latina elocutio, -onis
5Elocuțiune substantiv feminin
1. Fel de exprimare a ideilor, a gandurilor. ♦ (Ret.) Alegerea si dispunerea cuvintelor intr-un discurs.
2. Parte a retoricii care trateaza problemele de stil. [Pronume -ti-u-. / conform limba latina elocutio, franceza elocution].
1. Fel de exprimare a ideilor, a gandurilor. ♦ (Ret.) Alegerea si dispunerea cuvintelor intr-un discurs.
2. Parte a retoricii care trateaza problemele de stil. [Pronume -ti-u-. / conform limba latina elocutio, franceza elocution].