Elocvență
Definitie, sens si explicatie
1Elocvénță substantiv feminin Însusirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emotionant, convingator. ♦ Expresivitate. [Varianta: (invechit) Elocinta substantiv feminin] – Din franceza Eloquence, limba latina Eloquentia.
2Elocvénță substantiv feminin insusirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emotionant, convingator; elocinta. ♢ expresivitate. (< franceza eloquence, limba latina eloquentia)
3Elocvénță substantiv 1. verifica cuvantul: retorica.
2. verifica cuvantul: expresivitate.
2. verifica cuvantul: expresivitate.
4Elocventa substantiv feminin, g.-d. art. elocventei
5Elocvénță f. 1) Caracter elocvent. A avea multa -. 2) Arta de a convinge si de a influenta prin limbaj. - politica. 3) Expresivitate sugestiva. -a mimicii. [G.-d. elocventei] /<fr. eloquence, limba latina eloquentia
6Elocvénță substantiv feminin Talent, arta de a vorbi frumos; elocinta. ♦ Expresivitate, exprimare sugestiva. [Conform: limba italiana eloquenza, limba latina eloquentia].