Epitet
Definitie, sens si explicatie
1Epitét, epitete, substantiv neutru Determinant expresiv, de obicei cu functiune de adjectiv, pus pe langa un substantiv. – Franceza Epithète (lat. lit. Epitheton).
2Epitét, epitete, substantiv neutru Determinant expresiv pus pe langa un substantiv sau pe langa un verb pentru a scoate in evidenta mai nuantat o trasatura a obiectului sau a actiunii si pentru a da mai multa expresivitate artistica creatiei respective. ♦ Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. – Din franceza Epithète, limba latina Epitheton.
3Epitét substantiv neutru figura de stil constand in alaturarea unui cuvant de un altul pentru a-l lamuri, a-l determina cat mai nuantat. ♢ calificativ. (< franceza epithète, limba latina epithetum, limba greaca (veche) epitheton)
4Epitét substantiv (Lit.) calificativ.
5Epitet substantiv neutru, plural epitete
6Epitét -e n. 1) Cuvant lamuritor cu functie expresiva, care determina un substantiv sau un verb. 2) Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. /<fr. epithete, limba latina epitheton
7Epitét substantiv neutru (Literatura) Cuvant asezat langa un substantiv pentru a-l lamuri, a-l determina cat mai nuantat. ♦ Calificativ. [Plural -te (rar) -turi. / < franceza epithète, limba italiana epiteto, conform limba greaca (veche) epitheton – adaugat].