Erete
Definitie, sens si explicatie
1Eréte, ereti, substantiv masculin Gen de pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt si foarte incovoiat si cu cate un disc de pene pe partile laterale ale capului (Circus); pasare din acest gen. – Etimologie necunoscuta
2Eréte substantiv (Ornit.) 1. (Circus) (regional) gaie, (Oltenia si Transilvania) uligaie.
2. verifica cuvantul: uliu.
3. (Astur palumba-rius) uliu, (regional) cobat, gainar, harau, porumbar.
4. (Falco subbuteo subbuteo) (regional) soim de vara, soimul ciocarliilor, soimul randunelelor.
2. verifica cuvantul: uliu.
3. (Astur palumba-rius) uliu, (regional) cobat, gainar, harau, porumbar.
4. (Falco subbuteo subbuteo) (regional) soim de vara, soimul ciocarliilor, soimul randunelelor.
3Erete substantiv masculin, plural ereti
4Eréte -ti m.
Pasare sedentara rapitoare de talie medie, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare lungi si aripi late; uliu. /Origine necunoscuta
Pasare sedentara rapitoare de talie medie, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare lungi si aripi late; uliu. /Origine necunoscuta
5Erete (ereti), substantiv masculin – Pasare rapitoare asemanatoare cu uliul (Falco subbuteo). – Varianta harete, (invechit) haret, herete, harete, hereu, harau.
Probabil de la arete „berbec de prasila”, datorita modului sau de a se repezi sa impunga (Scriban).
Mai putin probabila der. propusa de Diculescu, Elementele, 488, din limba greaca (veche) ἱεράϰιος, prin intermediul unei varianta ionice *ἱερήϰιος (dupa Pascu, Suf., 39, din limba neogreaca: γεράϰι, conform mr. g’iraz.
Dupa Dar, din mag. haracs „varietate de vultur”).
Probabil de la arete „berbec de prasila”, datorita modului sau de a se repezi sa impunga (Scriban).
Mai putin probabila der. propusa de Diculescu, Elementele, 488, din limba greaca (veche) ἱεράϰιος, prin intermediul unei varianta ionice *ἱερήϰιος (dupa Pascu, Suf., 39, din limba neogreaca: γεράϰι, conform mr. g’iraz.
Dupa Dar, din mag. haracs „varietate de vultur”).
6Erete, ereti substantiv masculin politist. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)