1
Erete, ereți, substantiv masculin Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Erete (ereți), substantiv masculin – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Variantă harete, (învechit) hăreț, herete, harete, hereu, hărău.
Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban).
Mai puțin probabilă derivat propusă de Diculescu, Elementele, 488, din greacă ἱεράϰιος, prin intermediul unei variantă ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Sufix, 39, din neogreacă γεράϰι, conform aromână g’iraz.
După Dar, din maghiară haracs „varietate de vultur”).
Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban).
Mai puțin probabilă derivat propusă de Diculescu, Elementele, 488, din greacă ἱεράϰιος, prin intermediul unei variantă ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Sufix, 39, din neogreacă γεράϰι, conform aromână g’iraz.
După Dar, din maghiară haracs „varietate de vultur”).
DER – dicționarul etimologic
3
Erete ereți masculin Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare lungi și aripi late; uliu. /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Erete, ereți substantiv masculin polițist. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
Încă o definiție din alt dicționar
5
Erete substantiv masculin, plural ereți
DOOM – dicționarul ortografic