Perete
Definitie, sens si explicatie
1Peréte, pereti, substantiv masculin
1. Element de constructie asezat vertical (sau putin inclinat), facut din zidarie, din lemn, din piatra etcetera, care limiteaza, separa sau izoleaza incaperile unei cladiri intre ele sau de exterior si care sustine planseele, etajele si acoperisul. ♢ Locutiune adjectiv De perete = care este fixat, prins de perete.
Lampa de perete. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Perete in perete = cu unul din pereti comun sau lipit de cel al incaperii vecine; prin extensiune (care este) in imediata vecinatate a (locuintei) cuiva. ♢ Expresie A da (sau a deschide, a lasa, a izbi etcetera) usa (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum usa, poarta.
A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereti (sau de toti peretii) = a fi deznadajduit; a regreta enorm o greseala facuta.
De cand (se) scria musca pe perete = de demult.
Între patru pereti = A) la adapost; B) in secret; izolat.
Peretii au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage cuiva atentia sa fie precaut, sa se fereasca atunci cind spune ceva (secret).
A vorbi la pereti = a vorbi zadarnic, fara sa fie ascultat.
2. Masiv pietros care se inalta (aproape) vertical.
3. Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etcetera care se aseamana cu un perete (1), marginind, izoland, protejand; piesa dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa intre ele anumite spatii sau sistemul tehnic de spatiile inconjuratoare. ♦ Element anatomic, membrana etcetera care inconjura o cavitate a corpului. [Varianta: (regional) Parete substantiv masculin] – Limba Latina Paries, -tis.
1. Element de constructie asezat vertical (sau putin inclinat), facut din zidarie, din lemn, din piatra etcetera, care limiteaza, separa sau izoleaza incaperile unei cladiri intre ele sau de exterior si care sustine planseele, etajele si acoperisul. ♢ Locutiune adjectiv De perete = care este fixat, prins de perete.
Lampa de perete. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Perete in perete = cu unul din pereti comun sau lipit de cel al incaperii vecine; prin extensiune (care este) in imediata vecinatate a (locuintei) cuiva. ♢ Expresie A da (sau a deschide, a lasa, a izbi etcetera) usa (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum usa, poarta.
A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereti (sau de toti peretii) = a fi deznadajduit; a regreta enorm o greseala facuta.
De cand (se) scria musca pe perete = de demult.
Între patru pereti = A) la adapost; B) in secret; izolat.
Peretii au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage cuiva atentia sa fie precaut, sa se fereasca atunci cind spune ceva (secret).
A vorbi la pereti = a vorbi zadarnic, fara sa fie ascultat.
2. Masiv pietros care se inalta (aproape) vertical.
3. Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etcetera care se aseamana cu un perete (1), marginind, izoland, protejand; piesa dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa intre ele anumite spatii sau sistemul tehnic de spatiile inconjuratoare. ♦ Element anatomic, membrana etcetera care inconjura o cavitate a corpului. [Varianta: (regional) Parete substantiv masculin] – Limba Latina Paries, -tis.
2Peréte substantiv zid. (- al unei camere.)
3Peréte substantiv verifica cuvantul: bor, catapeteasma, iconostas, margine, tampla.
4Perete substantiv masculin, plural pereti
5Peréte -ti m. 1) Parte verticala a unei cladiri sau a unei incaperi. ♢ - in - avand un perete comun. De - care se poate pune, atarna pe perete. Între patru -ti a) la adapost; b) in taina; in secret. A se da cu capul de -ti (sau de toti -tii) a fi in stare de disperare extrema. A spune cai verzi pe -ti v. Cal. a strange la - (pe cineva) a forta pe cineva sa spuna sau sa faca ceva. A vorbi la -ti a vorbi zadarnic; a nu fi ascultat. 2) Obstacol natural sau artificial care se ridica vertical. 3) Element care margineste sau imparte ceva in doua sau in mai multe spatii. 4) Membrana care inconjoara o cavitate interna a unui organism. /<lat. paries, -tis
6Perete (pereti), substantiv masculin – Zid. – Varianta parete.
Istr. parete.
Limba Latina parĕtem, forma. popular in loc de pariĕtem (Puscariu 1268; Candrea-dens., 1334; Rew 6242), conform limba italiana parete, prov. paret, franceza paroi, sp. pared, port. parede.
Pnetru fonetism, conform Rosetti, I,
51. – Derivat paretar(iu), substantiv neutru (tapiterie, draperie); suparete, substantiv masculin (Trans., balcon, terasa), in loc de sub parete.
Istr. parete.
Limba Latina parĕtem, forma. popular in loc de pariĕtem (Puscariu 1268; Candrea-dens., 1334; Rew 6242), conform limba italiana parete, prov. paret, franceza paroi, sp. pared, port. parede.
Pnetru fonetism, conform Rosetti, I,
51. – Derivat paretar(iu), substantiv neutru (tapiterie, draperie); suparete, substantiv masculin (Trans., balcon, terasa), in loc de sub parete.