Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Esență

1 * Cuvantul cu diacritice: esénță
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: ESENȚĂ, esențe, substantiv feminin 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii. ♢ Locutiune adverb În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație. ♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure. ♦ Varietate de lemn. – Din franceza essence, limba latina essentia.

2 * Cuvantul cu diacritice: esénță
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: ESENȚĂ substantiv feminin 1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă. o în - = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe. ♢ substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♢ varietate de lemn. (< franceza essence, limba latina essentia)

3 * Cuvantul cu diacritice: esénță
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: ESENȚĂ substantiv 1. chintesență. (- a unui proces.) 2. natură, substanță. (- a unui fenomen.) 3. verifica cuvantul: bază. 4. verifica cuvantul: fond.

4 * Cuvantul cu diacritice: esénță
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: esență substantiv feminin, g.-d. art. esenței; (lichide, varietăți de arbori, de lemn) plural esențe

5 * Cuvantul cu diacritice: esénță -e
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: ESENȚĂ -e f. 1) Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale și stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces. 2) Substanță mirositoare concentrată extrasă din plante sau preparată sintetic și folosită, în stare diluată, în parfumerie sau în cofetărie. franceza essence, limba latina essentia

6 * Cuvantul cu diacritice: esență
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: ESENȚĂ, esențe, substantiv feminin Lichid volatil, cu aromă puternică, numit și ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarță, rădăcină) sau produs sintetic (aromă de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care păstrează integral proprietățile acestora (aromă, gust, principii active); se utilizează în scopuri medicinale, în parfumerie sau ca aromate în cofetărie și patiserie, sub formă de soluție alcoolică (esență de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lămâie, de mentă, de trandafir); se obțin esențe și prin reducerea unei fierturi (esență de ciuperci), prin infuzare (apă de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapă, frunze) în oțet sau în vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.

7 * Cuvantul cu diacritice: esénță
Cuvantul fara diacritice: esenta

Definitie: ESENȚĂ substantiv feminin 1. Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe. ♦ Substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♦ Varietate de lemn. [< limba latina essentia < esse a fi, conform limba italiana essenza, franceza essence].