Eticheta
Definitie, sens si explicatie
1Eticheta, etichetez, verb I. Tranzitiv
1. A aplica o eticheta pe un obiect.
2. Figurativ A califica pe cineva sau ceva asa cum se cuvine sau cum crede ca se cuvine. – Din franceza Etiqueter.
1. A aplica o eticheta pe un obiect.
2. Figurativ A califica pe cineva sau ceva asa cum se cuvine sau cum crede ca se cuvine. – Din franceza Etiqueter.
2Eticheta verb tr.
1. a pune o eticheta. ♢ a asocia o eticheta (3).
2. (figurativ) a califica (pe cineva sau ceva). (< franceza etiqueter)
1. a pune o eticheta. ♢ a asocia o eticheta (3).
2. (figurativ) a califica (pe cineva sau ceva). (< franceza etiqueter)
3Eticheta verb verifica cuvantul: califica, face, numi.
4Eticheta verb, indicativ prezent 1 singular etichetez, 3 singular si plural eticheteaza
5A eticheta -ez tranz. 1) (obiecte) A inzestra cu o eticheta. 2) figurativ depr.
A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. etiqueter
A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. etiqueter
6Eticheta verb I. tr.
1. A pune o eticheta (pe ceva).
2. (Figurat) A califica (pe cineva sau ceva). [< franceza etiqueter].
1. A pune o eticheta (pe ceva).
2. (Figurat) A califica (pe cineva sau ceva). [< franceza etiqueter].